Petre,te iubesc, ba, Petre, ba!

Petre,te iubesc, ba, Petre, ba!

Era de ajuns sa ma strige: ,, Lili ia vino pana la mine!”( da, ma numesc si Liliana, iar ai mei ma striga Lili, Lilisor, iar unchiu ma mai striga si Lulian, stiks). Ma făceam albă, verde, galbenă,rosie, curcubeu. Stiam ca ceva nu am facut bine si urmează o luuuunga teorie despre VIATA!
– Ia stai aici langa mine sa vorbesc ceva cu tine.
Ma asezam ca un miel la tăiere si lacrimile curgeau siroaie.
– De ce plângi? Te-am batut eu vreodată?
– Nu, dar…
Ma mângâia pe par si incepea:
– Uita-te la unchiutu, nu pune privirea în jos, unchiu nu iti face nimic. Eu te-am luat la mine sa te cresc frumos, nu te bat, nu te cert, vreau doar sa vorbim. Tu ai facut prostia x?
– Nu! Puneam capul in jos si incercam sa mint. Nu aveam curaj sa il privesc in ochi. Stiam ca ma cunoaste si ca as fi putut sa o păcălesc pe bunica, pe matusa, dar pe el niciodată.
– Nu minti! Tu stii ca eu urăsc minciuna. Te-am mințit eu vreodată pe tine? V-am promis eu vreodată voua ceva si nu am facut? Stii bine ca nu fac diferența intre tine si copiii mei.
Pinterest
– Da, eu am facut! Imi ridicam privirea si printre suspine incercam sa explic de ce am facut prostioara x. Stiam ca avea sa urmeze o morală despre minciuna si alta despre cum este bine sa ma comport. In momentele alea simteam ca il urasc si ca abia astept sa cresc si sa plec de acasa, sa nu îmi mai spună mie nimeni ce este bine si ce este rău. Ce copil tâmpit!!! Ce mi-ar fi fost viața fara el? Cum as fi stiut atâtea? Cum as fi ajuns omul adevărului? Cum as fi stiut sa ocolesc spinii de cate ori mi-au fost potecile presărate cu trandafiri? Nimic! Fara el nu as fi stiut aproape nimic din ceea ce stiu azi despre viata.
Când mi-am facut primul iubit, el a fost primul care a stiut. Nu i-am spus, i-am recunoscut! Când nu mi-a fost bine, a întins o mana de la mii de la km, nu a stat pe gânduri. Când mi-a fost bine, a stat in umbra si a aplaudat, Nu a iesit sa spună ca si datorită lui sunt omul de azi. Probabil a stiut sau nu ca o sa vina ziua in care, eu, copilul ale cărui poezii le citea mereu, intr-o zi ii voi fi recunoscătoare si lui prin cuvinte. Sau poate ca nu a asteptat niciodată nimic de la mine. Poate ca si-a atins scopul si acum isi traieste ,,batranetea” alaturi de copiii lui asteptand sa ii bat din cand in cand in poarta si sa il intreb:
– Ce faci, ba, Petre, ba?
– Lulian, iti mai amintisi si tu sa vii pe acasa? Hai sa bem o cafea si sa stam la povesti.
Ma cearta si acum cand gresesc, dar niciodata nu se baga in viata mea. El e omul care le stie si le accepta pe toate. Cand m-am casatorit m-a ajutat sa imi strang bagajele( moral) , cand am divortat mi-a dat umarul si portofelul sa ma sprijin de el, din nou, ca si cand as fi fost iar copil. Cand m-am recasatorit m-a lasat sa inteleg ca are incredere in deciziile mele.( chiar daca gresisem de multe ori)
Si cum as putea sa ma plang vreodata de copilaria mea? Am fost o norocoasa indiferent de cum imi este povestea pentru ca pe langa partea aia urata cum ca am crescut fara parinti, copilaria mi-a fost cu rasete si dulciuri, jucarii si jocuri, teme si lectii de viata primite de la cine a stiut Dumnezeu ca merita sa aiba un copil ca mine.
 – Petre, ce mai faci, ba, Petre? Sa nu plangi ca m-am gandit sa ma mandresc cu tine si sa iti spun ca esti tatal care m-a crescut, esti unchiul meu preferat, esti bunicul copiilor mei, esti una dintre lectiile mele de viata! Te iubesc, ba, Petre, ba!! Stiu ca nu ti-am spus niciodata…..

9 comentarii

  1. Mi-a mers la inima. Stie, te asigur. Si m-am vazut și pe mine in dialogul asta, putin mai altfel, dar m-am vazut.

    Te iubesc, Liliană-Lili:
    De ce-mi zimbesti papusico
    Hai,Lili,hai Lili,hai, Li, hai, lo
    De unde stii inimioara mea
    Ce taine ascunde in ea
    Zimbesti,zimbesti si faci tumbe
    Ca sa ma inveselesti,
    Ai rochia toata din catifea
    Si parul din fir de margean
    Papusa frumoasa cu ochi negri de foc
    Imi porti totdeauna noroc

  2. Mai am voie unul? Glumesc. Foarte emoționant textul, om frumos și sensibil. Ești tu norocoasă cu Petre, dar și el avut material bun de modelat. 🙂

Lasă un răspuns