More
    Mamici talentate Plâng și tac

    Plâng și tac

    Și tac… Și plâng. Cu sufletul. Mi-e frică să mai zic ceva. Uneori uit și să mă rog, rămân așa pe gânduri și mă mai întreb din când în când: ce-ar fi fost dacă? Și plâng și urlu, buna mea frumoasă! Cum m-ai strâns de mână când toți am crezut că pleci! Strângerea aia o simt și acum și va rămâne pentru totdeauna, oricâte strângeri de mână și îmbrățișări îmi vor mai fi date în viața asta. Erau agitați. Ți-au pus mâna cea fără puteri pe piept și-n ea o lumânare, am ținut și eu de ea cu tine și în timp ce ne strãngeam tare de mâini de parcă era ultima și cea mai strânsă strângere eu știam că nu mă lași, nu atunci, însă ți-am șoptit în gând: mergi liniștită dacă ăsta îți este drumul! Te eliberez, eroina mea!

    Te iubesc dincolo de pământul ăsta și nu ne face pe noi o moarte!

    Mai știi? Când eram copilă și viața te punea la grele încercări îmi spuneai că ai muri, dar nu ai cui să mă lași. Că pe mine m-ai luat sub aripa ta ca și cum m-ai fi ținut nouă luni în pântece și-ai fi avut datoria să mă ții la piept până când aveam să prind aripi, să zbor la casa mea, să fac puii mei, să trăiesc propriile fericiri și dureri. Și le traiesc din plin, mumița mea! Iar acum… Acum când știi că sunt capabilă să duc orice te pregătești să pleci ca și cum ai avea deplină încredere în mâna asta de om pe care ai crescut-o cum ai știut mai bine.

    M-ai pregătit pentru viață, pentru iubire, pentru eșecuri și succese. M-ai învățat că respectul se câștigă, că lucrurile se repară, că oamenii se iubesc, că iertarea este terapie pentru suflet și mi-ai spus într-o zi și că acum am cui să rămân că am copiii mei, că ești bătrână, dar nu sunt pregătită,nici acum la 70 și nu aș fi fost nici la 100 și te-aș fi plâns la fel și dacă viața ne-ar fi fost dată să o trăim 1000. Dar ce sunt anii? Ce ne este timpul?

    Să-mi mai pui iubire în suflet, bunica mea iubită! Să-mi pui iubire și iertare și lasă-mi magia cu care ai reușit să ții piept vieții de zeci de ori! Lasă-mi toate amintirile noastre să le port în buzunarul stâng de la piept cu mine prin lumea asta mare! Învață-mă despre curajul de a mă arăta lumii fără măști, dar mai presus de toate învață-mă cum să fac să doară mai puțin!

    Ți-e grea bătrânețea cum ți-a fost și viața, toate ți-au fost grele aici,dar eu cred în viața de după moarte și mai cred că Dumnezeu e bun și are planuri bune pentru fiecare!Şi mai am speranță, sufletul meu nebun încă mai speră că îți revii, că deschizi ochii, că mai rămai macar putin cu mine.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    De ce nu vine moșu’?

    Nu știu voi, dar eu jur că am fost rea toată perioada asta. Adică am rămas fără puteri de multe ori în ceea ce...

    Dezbracă-te

    De tot. De haine. De zecile de măști pe care le-ai pus cu fiecare rană. Dă-ți jos rimelul. Scapă de tonele de fond de...

    Curățenia generală – o nebunie

    Deși am zugrăvit și am făcut curățenie generală acum 2 luni, uite că mi-am călcat cuvântul meu de casnică cu acte în regulă și...

    Ford România alături de copiii de la SF Mina

    A fost cel de-al treilea an în care am mers la copiii de la Sf Mina. Este primul an în care a fost mai...