Puseu de crestere. Exista?

15401469_10154814536237156_1594469329_nNici nu stiu cum si de unde sa incep caci inca sunt si tuta si obosita si cu cearcane si vai de steaua mea, dar de scris tot scriu.
V-am mai povestit eu ca din ziua in care au aparut doua liniute pe testul de sarcina am intrat pe toate grupurile posibile de mamici si ca de multe ori mi-au facut rau atatea discutii, certuri, contraziceri intre mamici. Pe perioada sarcinii eram foarte panicata atunci cand citeam despre mamici a caror sarcina se oprise din evolutie.
Doar subiectele despre sarcina ma interesau, altceva nimic. Denis fiind baiat mare am zis ca eu stiu sa cresc un copil, ca insinctul meu de mama ma va ajuta foarte mult si ca eu voi face fata cu brio. Eh, vedeam mamici care se plang de colici. De ei auzisem si eu, dar aproape ca nu credeam pentru ca Denis nu avusese. Nici Bianca nu mi-a dat batai de cap in privinta asta, Espumisan a facut minuni minunate de cele mai multe ori, dar am prietene cu bebelusi de varsta Biancai si chiar cred acum ca ei exista si sunt al naiba de durerosi pentru ca inclusiv eu am avut doua zile crunte din cauza lor. Va zic, bebelusii sunt cei mai puternici omuleti de pe planeta, in alea doua zile eu m-as fi tavalit pe jos de dureri. A trecut. Au trecut si la Bianca aia putinii pe care ii avea atunci cand eu mai incurcam oalele cu mancare si nu eram foarte stricta cu alimentatia.

Puseu de crestere

  Despre puseu de crestere va jur ca nu auzisem pana in 2016. Chiar nu le credeam pe mamici si chiar nu ma preocupa acest aspect. Bianca este un bebelus linistit in general, desi nu la fel de linistit cum a fost bebe Denis. La trei saptamani insa, a avut prima zi din viata ei in care nu ne mai intelegeam nicicum. Dormea cate 20 de minute, se trezea, plangea, cauta disperata sanul. Atunci am intrat pe sfantul google si am dat search ,,puseu de crestere”. Mai sa fie, exact starile Biancai erau descrise! 
Mi-am amintit ca la fix trei saptamani ale lui Denis,  am renuntat la alaptat. Refuza sanul, plangea, eram terminata si convinsa ca nu mai am lapte. Nu stiam de existenta acestui puseu de crestere si nici despre alaptat prea multe. Am inceput cu lapte praf si am renuntat la alaptat, am regretat tot timpul ca ,,nu am avut lapte”, mi-am promis ca la Bianca voi face orice sa am. Atunci cand si ea a ajuns la trei saptamani si aceleasi stari, eram la un pas de a baga completare, nu voiam sa renunt la alaptat, insa chiar am cumparat o cutie de lapte praf si am incercat, noroc ca fetita mea insteata l-a refuzat din start. La Denis nici macar nu stiam ca pot sa-i dau completare, credeam ca doar san sau lapte praf, deh, omul cat traieste invata, dar regret amarnic, este cea mai mare greseala pe care am facut-o in cresterea lui.
Am trecut usor peste puseul de trei saptamani, o zi si gata. A doua zi nu eram convinsa ca a fost puseul, inca refuzam sa cred, numai ca la sase saptamani s-a repetat, de data asta mai multe zile(parca trei). Am repetat si eu povestea cu alta cutie de lapte praf, insa din nou Bianca refuza categoric si pot sa recunosc rusinata ca i se datoreaza in mare parte ei faptul ca alaptez exclusiv si imi doresc sa o fac cat mai mult timp, cel putin un an. A trecut si ala si inca nu eram convinsa de pusee, desi mamicile pe grupuri spuneau: ,, stai sa vezi la trei luni, te vei da cu capul de toti peretii”.
 Pe 1 decembrie a implinit trei luni! A doua zi a spus ma-ma-ma. Stiu ca a facut-o inconstient caci de atunci o singura data a mai zis atunci cand plangea. Asteptam minunatul puseu, parca mi-o cautam cu lumanarea ca sa ma conving eu daca exista sau nu, desi in articole bine documentate scrie clar ca nu toti bebelusii il resimt( norocoase mamici).
De la trei luni si doua zile a incepu DISTRACTIA! Nu m-am dat cu capul de pereti caci imi era frica, dar m-a durut intr-o zi crunt de la oboseala. Au fost cinci zile in care a plans fara sa pot sa o calmez cumva pana ce nu isi facea ea ,,numarul”, cinci nopti in care a stat numai la san. Cinci zile si cinci nopti crunte in care daca se trezea ma speriam caci stiam ca ma asteapta minute bune de plans, nervi, agitatie, epuizare.
Nu stiu sau refuz sa imi amintesc despre tot ce inseamna puseu, oricum se manifesta diferit si dureaza intre 1 si 7 zile, uneori chiar si 14, la unii copiii nu se simte, insa sfatul meu este sa va documentati, sa profitati de informatiile care se afla la tot pasul, dar mai ales sa nu renuntati la alaptat pentru ca este primul gand care va vine atunci cand vedeti ca efectiv copilul refuza sanul, plange atunci cand este pus la san sau mananca foarte mult lasand impresia ca nu mai aveti lapte suficient de mult ori de bun.
Eu doar v-am povestit experienta mea ca si mama de doi copii, facand aceasta greseala la primul si incercand sa o repet la cel de-al doilea, insa nu sunt in masura sa spun mai mult de atat pentru ca nu sunt nici pediatru, nici consultant in alaptare si nici nu detin vreo diploma in legatura cu cresterea copiiilor, insa va pot indemna sa cititi, sa mergeti la doctor si sa intrebati atunci cand observati schimbari in comportamentul bebelusului. 15355930_10154814529472156_210846479_n
Pe mine m-a ajutat acest articol ca sa ma conving ca este vorba despre puseu si sa nu imi fac griji ca ar avea vreo problema de sanatate, insa daca o singura zi mai era asa eram hotarata sa merg la medic chiar daca era evident ca nu o doare nimic, nu avea nici macar un simptom de ,,imbolnavire”.
Bianca si-a revenit brusc dupa cele cinci zile crunte, iar eu am asteptat asta ca sa pot sa scriu si mai ales sa ma conving ca exista puseu de crestere. Acum il astept cu o teama de nedescris pe cel de patru luni.
Va doresc bebelusi sanatosi si sa treceti cu bine peste pusee, colici, perioada dintilor.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: