Să mai vii pe la noi, mamă

Iar nu am mai scris pe blog. Măcar de data asta am o scuză că a fost mama la mine. Două zile au trecut repede, dar frumos. Nu m-am odihnit. Dimpotrivă. Am fost la mall, la suc, prin oraş, la restaurant. Am colindat ziua şi am adormit noaptea după ora 1:00 şi o porție bună de râs.

Nu aveam nevoie de ajutor. Aveam nevoie să mă simt copil. Copilul mamei mele. Aveam nevoie sa petrec timp cu ea. Să recuperăm nişte ani, să-mi spună poveşti pentru oameni mari, să-mi amintească că ea si tata cândva s-au iubit şi că eu am fost rodul dragostei lor. Aveam nevoie să imi amintească că eu m-am născut intr-o familie cu un tată si o mamă şi că deciziile luate de ei pentru viata mea au fost cele mai bune.

Am iertat cu adevărat anii in care mi-a fost dor. Am iertat si imi simt sufletul curat. Am stiut că am iertat atunci cand fetița mea a intins bratele spre bunica ei.

Eu nu aveam nevoie de ajutor, dar sufletul meu, da! Mi-am incărcat bateriile şi am ințeles cât de norocoasă sunt ca exist, că am primit viată de la ea. Când mama te mângâie  inainte de culcare, când te intreabă de ce nu mai manânci, când pleacă cu tine la cumpărături, când simte că lesină de somn si totuşi mai rămâne ca să râdeți in hohote, te simți copil, copilul unei mame care te iubeste indiferent câți ani ar fi trecut fără ca tu să ştii.

Am realizat că mă descurc de minune cu sotul meu ca să ne creştem copiii şi că uneori nu avem nevoie de sprijin fizic neapărat, dar avem nevoie ca cineva să fie acolo, să ne  bată pe umăr şi să ne spună: dacă eu  am putut, puteti  si voi!

Cât timp a fost mama la mine nu mi-a stralucit casa de curățenie şi nu am mâncat numai mâncare caldă, nu am dormit pe zi si nu mi-am dat demisia de la al meu job 24/24.  Cât timp a fost mama la mine am fost copilul cuiva si m-am hrănit cu iubire. In felul meu, fara vorbe multe  si declaratii de dragoste am simtit iubirea până in măduva oaselor si am trait acum ce pierdusem in adolescență.

Mi-a spus des că atunci când o priveşte pe fiica mea işi aminteşte de mine atunci când eram mică, atât de mică cât este ea acum. Sunt mândră de copiii mei şi ştiu că şi ea este mândră de femeia pe care a gasit-o la 30 de ani.

Dragă mamă, am crescut, dar tot copil sunt. Copilul tău! Mă descurc să imi fac curățenie in casă şi viață, să imi respect şi iubesc copiii şi soțul, să am grijă de noi toți, dar nu ştiu dacă mă mai descurc să trăiesc fără iubirea care mi-a lipsit atâția ani! Să mai vii pe la noi,mamă!

 

2 thoughts on “Să mai vii pe la noi, mamă

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: