More
    Interviuri Să numărăm bucuriile, lăsați naiba supărările

    Să numărăm bucuriile, lăsați naiba supărările

    Unul dintre cele mai mișto lucruri pe care le-am învățat în anul 2019 a fost,, recunoștința”.

    Atunci când am citit prima oară despre acest exercițiu am zis că e o prostie. Cum să fiu recunscătoare la final de zi când ziua aia a fost de rahat? Apoi am citit mai departe…,, poate ai avut o zi grea, dar știi care e magia? Să poți găsi motive de recunoștință chiar și atunci când ai avut o zi proastă”

    Wow… Chiar așa. Ia sa vedem dacă se poate. Şi s-a putut. Am făcut un obicei din asta și chiar dacă nu îmi notam în fiecare seară ori dimineață motivele pentru care eram recunoscătoare am avut o perioadă în care efectiv nu puteam să adorm fără să mă gândesc la cât de multe motive am să fiu recunscătoare.

    Nimic nu ne aparține. Nici viața, nici chiar copiii scoși din burțile noastre de mame iubitoare și alăptați la sânii pe care,, i-am sacrificat” ca să le facem lor bine. Oamenii care ne sunt azi, mâine pot să nu ne mai fie, pentru că nu ne aparține nimeni și Nimic. Şi când vom înțelege asta… Vom mulțumi și pentru ultima picătură de apă de la robinet.

    Am ținut exercițiul ăsta pe un grup de femei timp de 30 de zile. A fost magic. Ele au spus-o. Și eu vă spun la fel. Azi încep iar exercițiul pe grup și nu mai ține 30 de zile, ci atât cât vom simți să fim recunoscătoare pentru ceva.

    Eu l-am început din nou de câteva zile, pentru că simțeam nevoia de a lăsa totul în urmă și a trăi așa cum știam că merit și pot. Am simțit nevoia să las supărările și să mă bucur de tot ce am și am realizat că e chiar bine unde sunt acum. Chiar am motive să mă bucur, să fiu recunoscătoare, să mulțumesc.

    Se putea mai rău. Aș fi putut să fac alegeri care să mă fi costat mai mult. Aș fi putut să greșesc mai mult decât am greșit, așa că sunt cu adevărat recunoscătoare pentru tot ce am și sunt în acest moment.

    Lăsați supărările, numărați bucuriile. Alea care vin din lucruri mărunte. Alea pe care le ignorăm atunci când alergăm ca nebunii după mai mult, mai bine, mai frumos.

    Opriviți-vă puțin: nu-i păcat să trăim din iluzii? Cine ne garantează nouă că dacă am avea casa aia, bărbatul ăla, mașina aia, prietenii ăia, am fi mai fericiți? Cine ne garantează că acolo e fericirea pe care o căutăm? Poate nu e. Poate ne hrănim cu iluzii și alergând după ceva ce nici nu știm cum e riscăm să pierdem și ceea ce avem. Așa că nu-i mai bine să ne oprim și să mulțumim? Să ne bucurăm pentru ce avem? Să îmbrățișăm ce suntem aici și acum?

    Haideți, luați pixul și agenda. Și notați:

    Azi sunt recunoscătoare pentru că și pentru că și pentru că…

    Numărați bucuriile, lăsați naiba supărările că nu aduc nimic bun și cineva ne numără nouă zilele. Când se termină ele… Abia atunci se termină totul, dar până atunci trăiți și fiți recunoscători pentru asta. Zi de zi. Ceas de ceas. Aveți motive infinite!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    Iubire cu porția

    Dintotdeauna am știut că eu o să scriu o carte, însă niciodată, dar niciodată nu am putut să-i găsesc un ,,nume'', altul decât numele...

    Fata mea, să fii cuminte, să ierți și să iubești

    Niciun dor nu doareCum doare dorul meu de tineNiciun om pe lume

    Dare to fly

    Am încă două tatuaje. Proaspete. Faine. Ale mele. Despre mine.Prietena mea aproape că m-a implorat să nu fac...

    Duminică târziu…

    E târziu și nu am somn. Parcă nu-mi găsesc locul, deși știu unde este. Parcă liniștea asta este surdă. Și mută! Eu vreau să...