Sarcina, Nastere, Denis

13296167_10154246283417156_670542183_nAzi, îmi sărută mâinile si fruntea , ochii si uneori ma pupa si pe buze. Imi spune ca sunt mamicuta lui cea buna si ca ma iubeste pana la cer si înapoi.

Sarcina

Ieri….era un varf de ac in burtica mea. Parca ieri,  desi au trecut aproape 7 ani! Cu un nod in stomac a inceput totul. Nu îmi dădea pace de câteva zile ca si cum as fi înghițit un obiect, ceva. Instinctul m-a trimis sa fac un  test de sarcina, care arata  o liniuta rosie si una rozalie. Nu stiam nimic despre sarcina,  despre teste, despre cat la % spun adevarul.  Trei zile, trei teste. Trei nopti si trei zile in care efectiv am plâns ca sunt însărcinată si mărturisesc ca nu de fericire chiar daca îmi doream un copil cu toata fiinta mea. Imi era teama de nou, ca nu o sa ma descurc si ca nu o sa fiu o mama buna. Ca am doar 22 de ani si ca eu sunt prea copil ca sa pot da viața. Intr-un final am trecut peste aceste frici, care am inteles ca sunt normale. Am profitat la maxim de perioada sarcinii. Am mâncat si am avut grija de mine. Am citit mult despre sarcina, nastere, bebe. Am legat prietenii cu mamici pe care nu le voi uita niciodată, drept dovadă păstrăm legătură si azi, după atâția ani.

Mi-am dorit fetita, dar am simtit ca e băiat. Am stiut de la 3 luni jum ca Denis este in burtica si nici un nume de fata nu mi-a trecut prin cap. Când doctorul mi-a confirmat, i-am spus ca stiam. Asa am vorbit zi de zi cu Denis din burtica si  imi răspundea de fiecare data. I-am vorbit plângând de fericire de multe ori, alteori plângând de teama,  de durere, de neliniste, insa mi-a fost acolo prieten de nădejde stergandu-mi lacrimile cu fiecare miscare a lui.

Nasterea

Nasterea a fost una dintre cele mai frumoase zile pe care le-am trait eu in viața asta. Eram un balon, insa unul care putea fi aruncat dintr-o parte in alta fara sa  se sparga. Trecuse data de 5 oct la care ar fi trebuit sa vina el pe lume . Mamicile cu care vorbeam nasteau pe rand, una care una, mie parca nu îmi mai venea sorocul, cum spunea bunica . Pe 8 octombrie m-am trezit greu. Cel mai greu de pana atunci. Ca sa ma duc pana la baie făceam un efort enorm de a tine ochii deschiși, apoi ma puneam in pat si adormeam ca un bebeluș. Seara au inceput contractiile, chiar daca Dr spusese in aceeazi zi ca desi am pierdut dopul gelatinos, nu nasc. Ce fericire pe mine! Nu nasteam! Mai aveam câteva zile pana la ziua in care credeam ca voi muri de dureri. Când am vazut ca nu-i de joaca cu contractiile, am mers, am facut dus, m-am machiat, am luat bagajele si am plecat spre spital. ( Trebuia sa il astept frumoasa). Desi eram de nastere, fiind seara târziu, asistentele au vrut sa doarmă asa ca un Calmant,,  a rezolvat „cazul iar contractiile mele nu au mai fost dureroase. Am vazut femei care plângeau de dureri si urlau la propriu, pe mine nu ma durea nimic, ma speria durerea lor. Am asistat la o nastere naturala si atunci am spus clar: EU NU NASC! FB_IMG_1459110309028

Imi era teama si de cezariana, îmi era teama si de fiecare consultație dureroasă facuta de  cate un dr, o asistenta, care cum intrau in salonul de gravide. In sfarsit a venit dr mea!!! Parca l-am vazut pe Dumnezeu căruia i-am cerut: taie-ma ca simt ca asa e cel mai bine pentu mine si Denis! Si am ajuns pe masa de operatie cred ca fara teama. Nu ma mai speria nimic. In 15 minute minute am auzit un planset puternic de copil. Era Denis! Denisul meu iubit pe care il visam, pe care il iubeam, care avea sa dea sens vieții mele! Denis-minunea mea!

Nu am vrut sa il vad…. Efectiv am simtit atât de multa fericire, mi-a crescut tensiunea atât de mult încât am simtit ca daca îl vad o sa imi bubuie inima. A doua zi am mers la el in scaunul cu rotile. Nu am mai rezistat sa nu il vad. Imi lipsea prea mult. Nu mai era in burtica,  nu mai simteam miscări, nu stiam cum arata. Când am ajuns, o asistenta a iesit cu o mogaldeata infasata in scutece albe, cu un par mare si negru. Dormea. Părea un ingeras. M-am ridicat de pe scaun si am întins bratele spre el. Imediat a deschis ochișorii aia frumosi cu care ma privea si parca cerea sa fie alaptat. Nu exista un moment din viața mea mai frumos!!! Mai sincer! Mai plin de emotii! Nu exista nimic pe lume care sa se compare cu Denis in cohii mei, nici macar surioara lui pentru ca fiecare este unic in viata mea.

Azi Denis este un copil asa cum nu as fi crezut sa am vreodata. In toamna merge la scoala si asta ma doare si bucura in acelasi timp. Ma dor anii care au zburat asa repede, ma bucur ca am reusit sa cresc un copil atat de frumos. 13339567_10154254409457156_8399956345118804480_n

Te iubesc, mogaldeata! Pentru mine vei fi tot copil si atunci cand vei citi aceste randuri despre tine poate alaturi de sotia ta!

7 comentarii

    1. Nimic nu se compara cu momentul ala…ma crezi ca nu am putut sa pun nici un sfert din emotiile alea? Si Denis cred ca te-ar pupa, v-ati înțelege bine. Sunt sigura. 😘

Lasă un răspuns