Scrisoare de la un copil către mama abuzată

 

 

Dragă mamă,

Da, vârsta conform normelor societății mă face adult, însă sufletul îmi este tot de copil. Un copil care a rămas cu urme ce se văd acum, mai pregnat ca niciodată.

O să-ți răpesc puțin din timpul tău ca să citești ceva. După ce vei citi, aș vrea să-ți amintești asta și după prima palmă să fugi!( FUGI.Pentru că nu se va schimba niciodata)

Cand va începe să te jignească, să-ți dea de gândit; când îți va interzice să vorbești cu mama ta, x, y, z, oricine, să îți aduci aminte că ți-a dăruit un inel ca dovadă a unei iubiri pe care jura că ți-o poartă, nu ca să te cumpere ca o pe o proprietate.

Când nu te va lăsa să lucrezi , îți va lua banii sau te va obliga să stai acasă ca să crești copiii, nu uita că a promis că te va trata ca pe o prințesă, dar tu nu ești Rapunzel  ca să stai închisă într-un  turn.

Ce simte un copil atunci când mama lui este abuzata

Vrei să știi ce simte copilul tău? Și eu aș vrea, nu știu ce simte el, știu doar ce am simțit eu;

Ştiu ce simt şi acum în  raport cu cel căruia soarta m-a obligat să îi spun tată,  simt ură, inimaginabil de mare.  Simt durere, suferință, vid, gol, tot ce vrei. Am trecut și trec prin stări în care mă simt prost că îmi spun povestea pentru că este ca și cum m-aș plange. Şi poate chiar o fac. Am nevoie. Să plâng, să povestesc, să spun şi altora.

Am o familie pe care o văd distrusă, în  bucăți mici și mari și mă judec pe mine că am pierdut 22 de ani din viață din cauza ta, boule tată (asta este pentru cel   care în acte îmi este  trecut la tată).Atât am sa-i spun, atat pot sa-l respect.

Am pierdut anii fiind alături de ei, pentru că îmi era frică ca mama să nu pățească ceva, dar hai să îți spun câte ceva din povestea mea…

Prima mea amintire cu el este o ceartă,  dar sunt altele care mă îngrozesc şi azi. Ştiu sentimentul de frică și văd ochii tăi îngroziți, mamă!

Îți era teamă pentru că îmi picase din mâinile mici și tremurânde,  un ceas vechi, care  făcea zgomot și erai sigura că  îl va trezi. Eram mică ,maxim 5 ani. După, mă văd în față ușii, afară și aud urlete. Probabil te-a bătut iar. Nu mi-ai spus nimic, mamă! Ai tăcut, a câtă oară? Dar eu știam, auzeam,  simțeam, tremuram, sufeream!

A doua mea amintire este de la grădiniță. A venit să mă ia, lucru pe care nu îl făcea de obicei. M-a rugat  să mergem ca să îmi iau ceva de mâncare. Copil fiind, mi-am luat bomboane Toffefe (blestematele). M-a certat ca pe dracu’  că am ales bomboane și nu altceva. De atunci nu am mai mâncat Toffefe…mult timp le-am urât pentru că le-am asociat cu el.

Am în cap fiecare ceartă și tresar la fiecare scenă care îmi revine în minte.

Stii, îmi făcusem un jurnal, jurnalul copilului care se simțea al nimănui, deși avea o familie. Încerc de un an să-l recitesc, dar nu pot,  mă doare când văd că acolo scrie că vreau să mor, că nu mai suport să stau cu frică. Îmi era frică și să trag apa la baie. Ştiam că o să facă scandal.

Da, pe mine nu m-a bătut. Mi-a dat o dată un șut în fund. Înainte să plec la facultate am sărit între voi la o ceartă și m-a împins pe scări. De multe ori am vrut să plec de acasă ,dar nu m-ai lăsat. Mi se făcea milă și nu voiam să te las singură. Îmi aduc aminte când ne-a dat afară ca pe nişte câini, de două ori. Mereu ne-am întors. Îți promitea că se va schimba. Știu de câte ori  l-a dat afară din casă pe fratele meu, știu când am ajuns la protecția copilului.

Îmi aduc aminte cum râdeau copiii de mine pentru că eram grasă , cum veneam acasă și el îmi făcea scandal, cum nu mai voiam să fac nimic, nici să învăț și nimeni nu mă vedea. Nu îți ceream nimic ,de frică!

Nimeni nu ne-ar fi crezut pentru că el era un om respectabil în oraș. În ultima zi cu doamna învățătoare mi-am făcut curaj și i-am spus. Îmi amintesc  că a plâns și m-a întrebat de ce nu i-am spus niciodată. Știu că o dată m-a făcut vacă împuțită,m-a durut enorm.

Îmi aduc aminte de câte ori am vrut să mă omor. Nu mai suportam frica ,certurile ,scandalurile, minciunile. Am crescut, am început să iau premii. Numai eu știu de câte ori învățam auzind certuri și plecam la concursuri după scandaluri. Acum realizez că așteptam să fiți mândrii de mine. Atunci consideram  că era obligația mea tot ceea ce făceam.

Apoi am crescut, am început să lucrez, fără să știe el ( îmi spuneai că m-ar certa ) am pregătit copii, în timp ce eu eram un adolescent instabil cu mine.

M-am îndrăgostit, dar m-am ascuns ca să nu afle el. Mereu. De fiecare dată când eram fericită ascundeam. Îmi era frică să-ți spun, mamă! Mă învățasei  că iubirea nu e bună, că toți sunt la fel. Îmi spuneai că trebuie să fiu deșteaptă și că dacă vreau rochie de mireasă,  pot să am bani și să îmi cumpăr una.

Am suferit pentru că niciodată nu puteam să fac ceea ce voiam.

NU aveam voie să ies la o cafea cu fetele.

Parcă te aud și acum: orasul e mic ,dacă te vede cineva și te spune? iar ne va face scandal!

El, era un băiat bun, m-a ajutat mult. Era, dar eu…( dacă m-aș apuca să îți spun cât m-a influentat viața în relația mea cea mai lungă…ei bine, aș scrie un roman)

Doamne, acum scriind, realizez că  ar fi atât de multe!

Am plecat jurându-mi să nu mă mai întorc niciodată acasă. Acolo nu e casă , e un iad!

Aș prefera să cerșesc în gara de nord decât să mai stau cu el la aceeași masă și să fiu obligată să îi zâmbesc,ca EL să doarmă liniștit crezând că e tatăl perfect și că are familia ideala. Mi-am văzut mama mutilată de un monstru în timp ce eu eram plecată la muncă, a vrut să o omoare.

Acum el este la inchisoare. Mama mea încearcă să se refacă. Fratele meu,minunea mea de frate, încearcă  să se pună pe picioare de ani de zile de când a fugit din chin. Iar eu….eu, mi-am pus în fața voastră o fărâmă din sufletul meu, ca să va gândiți că așa pot ajunge copiii vostri.

Dragă mamă,

TU cea care citești acum, vreau să știi că eu FUG de relații.

Acum am cunoscut pe cineva, dar în afară de relația de mai sus ,am fugit de toți.

Îmi este frică, probabil și de el voi fugi. Îmi este frică de oameni , mă simt datoare față de cei din jur, sunt dependentă de anumite persoane și mă lupt să scap de cele care îmi fac rău, dar nu prea pot.

Însă ,am momente când mă urăsc pe mine și ceea ce  este  cel mai grav, faptul că am momente când mă privesc în oglindă și mă văd exact ca el.

Pentru că știu că dacă mă enervez, nu am limite, și deși sunt  femeie, lovesc ca un bărbat. Lovesc până te las în baltă de sânge, pentru că simt în vene ura aia inimaginabilă și cum mă transform. Altfel sunt o fire retrasă ,introvertă și răbdătoare (suport să fiu umilită, jignită,luată de proastă până la un punct, după care mă satur și se aplică ceea am scris mai sus).

Dar cel mai tare mă doare, o replica :,,  Asta ne este crucea,trebuie să o ducem până la capăt”, replica  pe care o aud mereu în urechi.

Si nu, nu este asa! Nu trebuie să duceți nicio cruce şi mai ales, nu puneți această cruce pe umerii copiilor vostri!Vă rog!

Îți garantez că dacă m-ai vedea pe stradă sau la job, nu ai bănui ca as putea avea o astfel de poveste.

Știi de ce?

Pentru că cea mai bună lecție cu care am rămas este cea de teatru. Acum că el nu mai este, eu mă declar o actriță cu diplomă în actorie pentru  că sunt bine,veselă ,sigură pe mine și cu o familie fericită care mă iubește.

Așa că dragă mama abuzată,  te rog, te implor, pleacă! Nu mai sta, chiar de ar fi  să ajungi cu copiii tăi să beți numai apă și să vă îmbrăcați cu resturi.

Chit că te blamează societatea. Nu se va schimba! Dar ,noi,  copiii-DA!

P.s. : Mama e mama, pe ea o iubesc,o  ador, e mama MEA și apreciez cât de puternică a fost, așa cum a fost familia mea. O iubesc pentru că datorită ei  nu am ajuns ultima drogată sau poate și mai rău. A știut să mă țină în respect mereu, să mă protejeze atât cât a putut și să mă învețe despre viață așa cum s-a priceput mai bine,

Te  iubesc, mama!Te iubesc mai mult decât îți imaginezi, dar aș fi vrut să pleci atunci și să nu-mi fure nimeni copilăria!

ARTICOL SCRIS IN CAMPANIA MAMI, DE CE PLANGI?

Dacă ai nevoie de susținere, intră pe grupul campaniei, aici. Te vor susține femei aflate în aceeaşi situație, dar şi psihologi/ psihoterapeuti.

Această intrare a fost publicată în Familie . Pune legătura în semnele de carte.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: