Acasă Mamici talentate Și dacă sângele apă se va face?

Și dacă sângele apă se va face?

Citeam pe blogul Ruxandrei Luca despre divorțurile unde copiii/frații,, se împart”. M-a atins atât de mult, încât nici nu știu ce și unde doare mai tare. Nici nu am știut la ce să mă gândesc mai întâi, la copiii mei sau la mine copil?

Nu am fost și nu voi fi vreodată de acord ca doi frați să fie separați, ca o mamă să nască doi și să crească unul. Să îi râdă un ochi și să-i plângă celălalt. Doi copii să fie tratați ca două obiecte.,, unu’ eu, unu’ tu”. Așa cum îi învățăm să împartă jucăriile între ei, așa ajungem să-i împărțim apoi la tribunal…și asta mi se pare trist, nedrept, revoltător. Mai trist decât orice divort, orice căsncie toxică, orice afacere proastă.

Deci nu, nu aș separa copiii niciodată. Nici nu i-aș priva de experiențe separate, la noi oricum sunt perioade în care se despart pentru o vreme și își duc dorul cât timp cel mare merge în vacanță la tatăl lui,dar mai mult de atât recunosc cinstit că nu pot să văd nici în cele mai întunecate vise.

E o vorbă din bătrãni cum că sângele apă nu se face, care se referă fix la iubirea asta puternică, unică și atât de profundă dintre frați.

Eu și sora mea am fost separate încă dinainte de a fi apucat să ne obișnuim una cu cealaltă,iar viața a fost atât de nedreaptă încât ca și cum nu ar fi fost suficient acest lucru, ne-a pus în ipostaze în care am avut de infruntat dureri care încă mocnesc în fiecare dintre noi.

Aveam 17 ani atunci când am cunoscut-o pe sora mea. Ea 15. La 15 ani a fugit de acasă ca sa mă caute. Ca să îşi caute propriul tată și sora. Trist, nu? Imi amintesc și acum ziua în care pe ulița copilăriei mele o puștoaică blondă alerga spre mine ca să mă îmbrățizese. Am îmbrățișat-o formal, pentru că trebuia, pentru că știam că e sora mea, pentru că oamenii din jurul nostru așteptau întâlnirea asta și erau cu lacrimile în bărbii, pângând destinul a două surori care nu au avut dreptul de a decide,dar,, sângele apă se făcuse” și să iubești așa peste noapte un om pe care nu l-ai văzut în viața ta, pe cineva cu care nu ai ımpărțit niciodată nimic, să îmbrățișezi ca și cum ți-ar fi fost dor un om pe care nu l-ai văzut niciodată este cam greu, fie el și fratele tău. Și dacă caut adânc în sufletul meu mulți ani nu am avut niciun sentiment pentru sora mea, așa cum nu am pentru frații pe care nu i-am cunoscut niciodată. Nu am reușit să trăim momente frumoase, să împărțim lucruri și să ne facem glume proaste cu pastă de dinți și cremă de pantofi, nu ne-am spus secrete și nu ne-am trăit copilăria împreună pentru că facem parte din categoria copiilor împărțiți la divorț, cărora li s-a povestit despre frați neștiuți ca și cum le-aș spune eu copiilor mei că Luceafărul este scris de Eminescu.

Ne-au trebuit ani, certuri multe și lacrimi grele ca să ajungem să înțelegem că nu este sufiecient să ne curgă același sânge prin vene, să fim născute din aceeași mamă și fiicele aceluaiași tată. Ne-a trebuit timp și am avut nevoie de propriile lecții ca să ne apropiem, să avem încredere, să ne mărturisim lucruri, să ne împărtășim secrete și nici azi nu avem cea mai frumoasă relație, însă fiecare dintre noi știe că suntem victimele unui divorț de pe vremea când copiii se împărțeau ca oricare alt bun.

Pe cei care au doi sau mai mulți copii și ajung la divorț, v-aș ruga din suflet să nu faceți asta, însă ar fi ca și cum v-aș ruga să nu divorțați, să rămâneți orice ar fi, pentru că știu că de cele mai multe ori la tribunal se împart copii, se frang inimi, se decid destine. Puține sunt cazurile în care un bărbat nu se răzbună pe fosta soție prin copil. Și mai sunt și cazuri când mama spune: nu i-am făcut singură, să-i crească și el, să ia și el unu’!

Ceea ce putem să facem înainte de orice este să ne punem în locul acelor copilași și să ne amintim că noi vom pleca primii, ei vor rămâne și ar fi frumos ca să se aibă,căci dacă nu… Ce se va întâmpla cu două sau mai multe suflete rătăcite? Se vor regăsi într-o zi poate, dar dacă sângele apă se va face?

Pentru mine soră este verișoara mea. Cu ea am crescut, cu ea am împărțit și încă împart lucruri. Ea mi-a purtat hainele, de ea mă ascundeam atunci când făceam boacăne și voiam să nu afle ai mei, însă soră îmi este și fata(azi femeie) născută din iubirea părinților mei și încercăm să legăm ceea ce viața a rupt cândva, atunci când noi eram prea mici ca să decidem: relația dintre noi!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cele mai citite

Recomandări

Ultimele articole

Comentarii