Si-a uitat fratele la scoala

Azi aveam de gând sa va povestesc despre cu totul și cu totul altceva, însă după cum știți eu nu sunt mama, prietena, sora, soția perfectă. Eu mă străduiesc, dar mai dau si greș. Cu soțul cel mai des, dar asta este o altă poveste.
Azi am rămas singure acasă, ca fetele. Adică eu și fata mea, bebelușa imprevizibilă și neastâmpărată.
După ce l- am dus pe cel mare la școală, m-am întors mai hotărâtă decât prințesa războinică, convinsă ca îmi voi bea cafeaua liniștită, voi face ordine, voi scrie pe blog, și voi avea timp și sa îmi fac măcar un dus relaxată. Nu mai spun ca visam sa îmi îndrept parul și sa mă uit în oglindă.
Bineînțeles că viața mea nu mai e în mâinile mele de 7 ani ci totul stă în mâinile copiiilor. Dacă vor ei mă ingrijesc și eu, mănânc și eu măcar ultima, citesc sau scriu. Dacă nu vor ei, în special cea mică căci cel mare e prea mare pentru a depinde în totalitate de mine, nu apuc nici să visez la răsfăț.
După ce toată dimineața nu am reușit decât sa beau o cafea din mers și să blenduiesc micul dejun al prințesei cu ea în brațe, când în final adormise și ea iar eu mă delectam la a doua cafea și o țigară vorbind cu o prietenă la telefon și mai spălam și un vas , doua trei, când fluturam hainele de pe mine prin casă și mă îndreptam mândră spre duș, observ ca am un mesaj pe telefon:
,, L-am luat eu pe Denis de la școală „.
Vaiii, am pus-o. Imi zic in sinea mea si o sun imediat pe femeie
,,cum adica l-ai luat tu?”
,, pai azi au terminat la 11 ca nu e …”
,, și pe mine de ce nu m-a anunțat nimeni?”
,, ba da, ne-a spus doamna, erai și tu în clasă „.
Bine mă, mai și semnalizez după ce ca sunt tuta tutelor.
Spusesem de multe ori ca sunt atât de aeriană ( a se citi obosită ), încât o sa uit copilul la școală, ca de dus au fost dăti în care nu am reușit sa mă trezesc ca sa îl duc , dar va spun sincer ca nu mă credeam în stare pentru ca oricât de obosita as fi fost , niciodată nu dormeam dimineața cu Bia tocmai din acest motiv: sa nu uit copilul la școală.
După ce m-a liniștit prietena mea ca Denis e în siguranță, ca sta acolo cu colegii în parc și ca dacă nu se trezește Bianca mi-l aduce ea acasă, am intrat și eu la duș cu capul în pământ. Am stat maxim 3 min și S-a trezit sefa șefelor.
Am certat-o rău ca l-a uitat pe fratele ei la școală, am îmbrăcat -o și am plecat sa îl luam. Evident ca ea S-a prăpădit de râs. Oare știe ca mama ei este tută? Poate râdea tocmai de faptul ca ea m-a adus în aceasta stare.
Când am ajuns Denis a fugit către mine: ,, mami, mami,”
,, te-am uitat la scoala?” îl întreb eu rușinata cumva…
,, da” îmi răspunde râzând. Am o surpriza pentru tine. Și scoate un buchet mic mic de iarba inflorita.
O să-l mai uit. ???
Știu că multe dintre voi credeți ca V-ati simți de toată jena sa se întâmple ăsta, multe care aveți ajutor și doar un copil, însă eu nu. Eu mă simt mamă a doi copii, mama obosită, mama care vede partea frumoasă din orice întâmplare ciudată din viața de zi cu zi.
Cu siguranță as fi murit de rușine, de nervi pe mine, de frustrare și m-am fi judecat aspru dacă copilul meu ar fi rămas singur în clasă și ar fi simțit la rândul sau o frustrare sau un sentiment dureros, însă a fost printre primii copii luați de la școală pentru ca mamica colegului lui îl ia odată cu copilul ei ( ei doi fiind prieteni) dacă întârzii și 3 minute.
Nu mă simt nicicum, mă simt mândră ca știu ca am prieteni care mă scot din belelele astea de care eu mă amuz acum, dar care puteau fi o lectie urâtă pentru mine. Nu aș suporta sa îmi rămână copilul ultimul în clasă cu privirea spre ușă așteptând nerăbdător sa îl aduc acasă.
În plus, nu e vina mea. Bianca si-a uitat fratele la școală. Zâmbetul ei ștrengar a confirmat.
Sa aveți o zi fără peripeții!

1 thought on “Si-a uitat fratele la scoala

  • Ha,ha, ha ! Chiar azi am uitat-o pe fiica-mea la scoala, ferm convinsa ca azi e vineri si are 5 ore.? Si ce fericita eram ca 11.30 si am o ora la dispozitie sa ma joc cu Praslea cel Mic. ? La fel ca si tie, mi-a picat cerul in cap. Doar ca eu am primit pedeapsa capitala : sa fac clatite ! ?

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: