Acasă Diverse De la o măsea cariată la o sinuzita maxilară supurată

De la o măsea cariată la o sinuzita maxilară supurată

194
0

Am trecut prin multe în cei 33 ai mei. Foarte multe din astea dureroase vreau să zic, dar va rog, lăsați-mă sa mă plâng, plângeți și voi cu mine, ori râdeti, cum știți mai bine: SINUZITA ASTA MI-A PUS CAPAC! Nu mi se pare nimic mai crunt decât să ai ceva care în esență pare atât de banal, gen până să pățesc ceea ce am pățit nici mie nu mi se părea mare brânză sinuzita. Adică ce? Câți oameni nu au sinuzita și trăiesc bine- mersi până la 100 de ani? Multi. Foarte mulți. În schimb sunt și oameni care au murit de la sinuzita, iar eu am simțit că am fentat moartea fără să realizez.

Totul a început cu o măsea, atunci când am mers și eu ca omul să rezolv o carie. Pe lângă faptul că nu am fost deloc tratată,, ca la privat”, așa cum speram eu să fiu, că de aia mă dusesem la PRIVAT… Pur și simplu din ziua aia eu am avut dureri ușoare, ce-i drept, de măsea, ureche, nas, cap, toata partea dreaptă. Mărturisesc cinstit că m-am speriat de medici și pe bună dreptate, experientele de după au demonstrat ca sunt îndreptățită să nu mă mai simt în siguranță. Am zis ca dacă dau bani să mă duc fără dureri și să mă întorc cu dureri, să mi se spună că sunt fițoasă, să mi se facă anestezie fără nici cel mai mic efect, să fiu pusă să stau acolo pe scaun și să suport durerea că așa e la stomatolog(fix așa mi s-a zis), atunci eu nu mai vreau să merg la stomatolog.

Am avut o dantură perfectă, o singură dată fusesem la stomatolog, o eroare și atunci, pentru că în loc să îmi plombeze o măsea au extras – o, deși mergea categoric salvată, dar nici nu s-a încercat acest lucru. Măcar am ieșit vie și fără dureri și am fost de acord cu medicul, aveam vreo 25 de ani , nu știam de capul meu.

Revenind la măseaua mea , spuneam că din ziua aia nu am mai mers la alt medic timp de 2 luni. Am lăsat-o așa, deși căzuse pana seara pansamentul pus de acea femeie, medic nu vreau sa o numesc, cu tot respectul pentru MEDICII CARE ÎȘI FAC TREABA CU SIMT DE RĂSPUNDERE. Apoi am ajuns în sfârșit la un cabinet bun, unde s-a încercat salvarea ei, dar fără rezultat. Aveam deja sinuzita maxilară, însă nimeni nu îmi spunea să merg la ORL. Dimpotrivă, atunci când am întrebat mi s-a spus că nu e cazul, că se rezolvă cu măseaua și apoi dispare SINUZITA.

Tot încă vreo două luni am mai stat așa cu antibiotice, augumentin și metronidazol, pansamente la măsea, umblat pe canale, până într-o zi când efectiv nu am mai suportat. Ajunsesem oricum la urgente, tot la privat, pentru că aveam febră și nu aveam miros de la puroiul din nas și o stare generală de rău,  iar pentru asta mi se spunea ca am covid, deși sunt convinsa că și înainte de covid la orl ajungeau oameni ca mine. Aia a fost seara în care efectiv am crezut ca mor, atât de rău îmi era încât am întrebat medicul dacă sunt în afara oricărui pericol. A spus ca nu, nu poate să îmi zică asta, ca am o sinuzita foarte nașpa, dar sa fac un test covid. După tratamentul dat la orl, unde s-a și confirmat sinuzita maxilară am fost mai bine,dar numai pe perioada tratamentului, apoi a început iar calvarul cu dureri îngrozitoare, puroi și toate cele. Atunci s-a decis ca măseaua să fie extrasă chirurgical. După toate durerile, toți banii, tot timpul ăsta mai plăteam cu frică, bani și lacrimi la propriu ca să rămân fără măsea. După operație și extracție mi s-au dat încă 7 zile de antibiotic cu mențiunea că e pentru sinuzita, nu pentru măsea.

După 14 zile am revenit la stomatolog pentru  firele de la operație și consultație. Tot cu dureri și puroi în nas. Ăla a fost momentul în care mi s-a spus că nu mai ține de stomatologie, ar trebui să merg la Orl. Și după acel tratament cu doua antibiotice am fost ok o săptămână, apoi au început durerile crunte și puroiul, care din păcate urcase și și nu mai aveam doar sinuzita maxilară, ci radiografia arăta că am o sinuzita  frontală, cronică, reacutizată. mi s-au prescris pentru  8 zile cefort și gentamicină, doar că la gentamicină am fost alergică așa că am rămas doar cu cefort. Logic că nu a trecut, deși se vedea o îmbunătățire mare. Am fost rugată la fiecare control Orl cu puncțiiși de fiecare dată am fost tentată să mă arunc pe patul ăla și să-mi facă ce mi-or face, numai să scap, pentru că nu mai suportam. Viața mea se schimbase radical, mă simțeam ca și cum aveam un handicap, slăbisem foarte rău, aveam foarte mult de muncă și nu mai rezistam nici fizic, nici psihic. Am simțit să nu  fac acele puncții și pentru că m-am informat , am întrebat în stânga și dreapta, de la oameni care făcuseră, care avuseseră sinuzita, până la cadre medicale. Recunosc, mi-am asumat, atât timp cât nu mai eram în pericol, pentru că făcusem acel cefort. Am zis că poate scap de această traumă cu ace în nas și tot ce implică punctiile.

Am simțit apoi să merg și  pe naturiste și spre surprinderea mea ăla a fost momentul în care am văzut îmbunătătiri mult mai mari decât după cefort, desi trebuie să recunosc că mereu am crezut că astea naturiste sunt apă de ploaie, însă drenajul pe care l-a făcut banalul Biosept după 3 zile nu a reușit să îl facă cefort în 8 zile. Acel,, drenaj” mi-a arătat din nou că am avut noroc, mare noroc! După acel,, drenaj” efectiv știu și eu de două săptămâni ce înseamnă să nu mai iei antiinflamatoare, să nu te mai doară nimic, să trăiești pur și simplu, însă nu sunt vindecată complet, încă se întâmplă chestii acolo, dar nu mă mai doare nimic și faptul că se face acel drenaj arată că totul este spre foarte bine și cp am scăpat de operație. Urmează să merg la Orl, unde știu ca mi se va recomanda din nou puncție, apoi la radiografie ca să vedem cum stă treaba.

Nu știu dacă îmi va trece sau nu, deși am citit că atunci când este eliminată cauza sunt șanse mari să scapi. Ce voiam eu să vă zic este să aveți grijă la ce medici mergeți. Să cereți zeci de recomandări înainte de a bate la ușa unui medic, fiindcă în aceste situații nu este ca și cum coafeza ți-ar fi ars parul cu placa.Chiar dacă și asta e o experiență nașpa, nu putem compara greșelile nimănui cu urmările pe care le pot avea greșelile unui medic. La medic, de la o simplă greșeală poți să ajungi să-ți pierzi viata și nu cred ca este cineva care își asumă riscul ăsta. În situația mea știu că și eu am greșit enorm, atunci când am stat două luni până să ajung la alt medic. Probabil ca aș fi salvat măseaua și nu ajungeam aici, ori poate că nu, pentru că nu sunt medic și nu știu în ce fel a greșit acea,, doctoră”.

Știu doar că din ziua aia pentru mine nu a mai existat zi fără pastile până acum două săptămâni de când iau acel sirop, dar am zero dureri, însă secreții există și am înțeles, așa cum spuneam că asta e de bine.  Probabil ca voi ajunge să fac intervenția chirurgicală, deși nu este deloc un moment potrivit, nu știu ce vom decide în final, dar știu că această experiență m-a făcut să văd viata altfel, să fiu mai atentă la sănătatea mea și să iau decizii bazate pe foartă multă informație și multe recomandări.

Cu puțin ghinion aș fi putut să pățesc ceva grav, cu mult noroc am fentat o tragedie. Chisturile pe care le-am eliminat mi-au demonstrat cât de firavi și puternici suntem în fața morții. E un paradox, știu, dar cât se poate de real. 

Știu că de acum voi fi mult mai atentă și știu că acum este primul an din viata mea când pe lista de obiective s-a aflat și sănătatea. N-aș fi crezut, dar deh… Vârsta, ca să facem haz de necaz! Aveți grijă de voi ca să puteți avea grija de copiii voștri! Va îmbrățișez!

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.