Sunt cea mai buna gospodina in pat si pe covor

 Toate prietenele mele știu cât de obsedata sunt de curățenie. De câte ori am spus-o cred ca știe toată lumea.
Azi as putea sa spun ca mi-a trecut . Da. Așa, simplu. Nu peste noapte, dar a trecut. Nu mi-am lăsat niciodată copiii sa plângă după mine în timp ce eu dădeam cu mopul și îmi ștergeam fruntea de sudori. În schimb i’am lăsat cu jucăriile, singuri pe covor ca sa fac o curățenie care sa se duca pe apa sâmbetei fix în jum de ora cât luam pranzul toți sau doar copiii.
Mi-am lăsat soțul în pat și am refuzat și filme și o declarație de dragoste și o partida de sex doar pentru ca nu aveam timp. Mai aveam sa periez covorul din bucătărie, sa bag aspiratorul sau sa iau praful de pe mobila.
Recunosc. Nu pot sa le fac pe toate bine. Nu pot sa fiu și mamă și soție și gospodina adevărată. La mine nu găsești casa impecabila și nu te lovește mirosul de sarmale imediat cum te apropii de usa, însă mă vei găsi mereu cu copiii în brațe sau jucandu-ma, scriind , dansând cu cea mică, cântând de nebuna, vorbind cu o prietenă la telefon sau lângă sot în pat. Vei observa ca paianjenii nu mă deranjează prea tare și ca geamurile nu fac parte din casa mea atunci când vine vorba de curățenie. Ai toate șansele sa te lipsești de o bomboana și sa te împiedici de încălțămintea de la intrare, dar sunt șanse slabe ca ai mei copiii sa întindă brațele către altcineva în afară de mine și tatăl lor pentru ca noi îi purtăm. Nu le este dor și nu simt nevoia de alte îmbrățișari.
Cineva îmi spunea ca i-am învățat rau ca așa nu mai pot sa fac nimic. Altcineva povestea ca ea își mai lasă copilul sa plângă atunci când are treaba, când știe ca vine sotul de la munca și trebuie sa manance. Știu, și soțul meu muncește. Și culmea, și soțul meu mănâncă, dar mâncare gătită de mine mănâncă tot mai rar de când am născut. Știu ca muncește și ca nu este ușor, dar și eu muncesc și este al dracului de greu sa fii toate trei deodată.
Știu ca sunt o mamă buna atunci când nu sunt o gospodina perfecta. Știu ca sunt o gospodina Bună atunci când copiii dorm și soțul nu este acasă. Știu ca sunt soția pe care si-ar dori-o orice barbat înțelegător atunci când copiii dorm, în casa abia ai unde sa calci, dar mă găseste seara la el la în brațe. Știu ca sunt toate trei doar atunci când pregătesc masa cu un copil în brațe și unul pe lângă mine iar sotul vine acasă și mă răsplătește cu un sărut pe frunte fără sa se uite câte haine, jucării și bucăți de pampers zac pe covorul din sufragerie.
Nu, nu sunt femeia ideala, nici mama perfectă. Mă enervez pe sot și prietenii ne știu dragostea cu năbădăi, mi-e ciuda când copiii nu mă lasă să fac nimic, când mai am puțin și ies din casa mai departe de spatele blocului în pijamale, însă sunt mama și soția după care nu suferă ai mei. Sunt prezenta. Încerc sa fiu acolo, în casa mea, lângă familia mea cu brațele și sufletul deschise. Încerc sa îmi dau timp mie și sa îmi repet ca nu m-am născut gospodina, sa mă resemnez cu faptul ca nu în toate domeniile excelez, dar știu ca sunt genul de femeie care ar face totul pentru binele familiei ei, iar ai mei așa mă iubesc, sa fiu un pic din fiecare:

Sa las treaba și sa arunc aspiratorul atunci când cei mici au chef de joaca cu mine;

Sa imi fac un dus și sa dorm în timp ce sotul cumpăra sandiciviuri pentru cina;

Sa lăsăm casa vraiste și sa ieșim în parculetul din cartier toți patru;

Sa uit mâncarea la cuptor și sa mă pierd în brațele omului pe care îl iubesc;

Sa accept nazdraveniile celor mici și vorbele fără rost ale barbatului asa cum ei imi accepta mie toate toanele;

Sa mă supăr pe toți, dar sa rămân aici, captiva în frumusețea unui cămin construit greu de noi.

Da,sunt gospodina perfecta în patul conjungal și pe covorul plin cu jucării.

Tu ce vrei sa fii? Mama si sotie dedicata sau gospodina perfecta?

 

Această intrare a fost publicată în Familie . Pune legătura în semnele de carte.

1 thought on “Sunt cea mai buna gospodina in pat si pe covor

  • stilul meu este …. hai să facem o trăznaie. și la restul lucrurilor normale nu mă uit. copilul meu a învățat să fie ordonat de la tatăl lui, pentru că de la mine tot ce-a învățat a fost să se joace, să cânte, să recite, să se producă pe scena vieții. eu și el și acum stăm unul lângă altul în pat și citim, în vreme ce soțul ne pregătește mâncarea, ori eu stau cu soțul și copilul pregătește mâncarea.
    mie îmi place ca, dacă cineva se sufocă de ceva din casă, să-mi spună. pe mine, prin definiție, nu mă sufocă nici munții de haine, nici petele de pe jos. îmi par din peisaj…
    așa că dacă vine cineva la mine și-mi zice: cămăși – calc 20 odată. dacă zice *ceva de mâncare* indic frigiderul pt că știu sigur că acolo am pus tot ce am cumpărat și lor le place să gătească. la aspirator, fiul că e mare, la dat cu mopul soțul, la spălat tot el, eu doar la curățat legume și la executat ordine de bucătari pricepuți.
    mă topesc după viața mea care e complet legată de pat – nu am birou și scriu în pat! și plecat la bibliotecă (alături de fiul meu pt a alege cărți, ne luptăm care să ia mai multe) conduși de mașina soțului.
    eu cred că o viață de felul ăsta e amuzantă și mi-am și găsit oamenii alături de care să o trăiesc.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: