Sunt într-o relaţie abuzivă?

Sunt multe, foarte multe femei care  se întreabă  des : „sunt într-o relație abuzivă?”

,, Soțul meu mă jignește, imi vorbeste foarte urât, nu mă simt iubită, apreciată și respectată“

,, Când este nervos, mă lovește“

,, ne certăm foarte des, uneori mă lovește, nu își cere niciodată scuze, dimpotrivă, spune că meritam mai mult“

,, uneori mă mir că mai trăiesc la câte am suportat de la el. Știu că nu este bine, dar dacă așa mi-a fost scris…”

Am întâlnit foarte des astfel de comentarii și postări ale mamelor în online. La început mă întrebam cum au curaj să își povestească viața pe un site de socializare, apoi mi-am dat seama că au nevoie de ajutor. Sunt mame care nu au posibilitatea de a merge la terapie, sunt mame care nu conștientizează că nu este ok nici să ni se vorbească urât, nici să luam o palmă, doua, nouă. Mi-am promis atunci că voi face tot ce pot ca să le ajut. Așa s-a născut campania #mamideceplangi și grupul pe facebook cu același nume.

Irina Stoica, psiholog și formator,  ne ajută să ne dăm seama dacă suntem sau nu abuzate.

Violența împotriva femeilor este de trei feluri :
– violență fizică
– violență sexuală
– violență psihică
Organizația Mondială a Sănătății a adoptat definiții ale violenței fizice și sexuale împotriva femeilor pentru a veni în sprijinul cercetărilor și dezbaterilor în domeniu.
Conform acestor definiții, violența fizică înseamnă că o femeie a fost lovită, s-a aruncat ceva către ea, a fost împinsă, înghesuită, trasă de păr sau a fost lovită cu un pumn sau cu un obiect care a produs leziuni, a fost strânsă de gât sau arsă, a fost amenințată cu o armă sau s-a folosit o armă împotriva ei.
Violența sexuală înseamnă, conform definiției OMS, că a fost forțată fizic să aibă un act sexual ori a avut contact sexual de teamă că partenerul va comite o agresiune împotriva ei sau a fost obligată să facă ceva sexual care, în perspectiva ei, era degradant sau umilitor.
Deși recunoscută ca o problemă foarte serioasă, violența psihică nu are o definiție clară, dar include a fi umilită sau înjosită, a fi speriată sau intimidată cu un scop, a fi neglijată, a fi izolată sau privată de libertate.
Sunt într-o relație abuzivă?
Foarte multe dintre femeile abuzate susțin că au fost păcălite la începutul relației. Poveștile victimelor abuzurilor au începuturi similare. Omul șarmantatent și deosebit de implicat care nu a stat pe gânduri să le ceară să se mute cu ele sau nu s-a temut să ducă relația foarte repede la un alt nivel, a apărut în viața lor și totul părea minunatDupă oficializarea relației, după obținerea deci a implicării celor ce se credeau norocoase, partenerii au început să manifeste un comportament dominator, restrictiv și, în final, agresivIzolarea de prieteni și rude, restricțiilefinanciare, jignirile și umilirea verbală, amenințări și lovituri, învinovățirea partenerei inclusiv pentru propriile lui acte de violență alcătuiesc un tablou apăsător al abuzului.
De ce această discrepanță între partenerul abuziv și cel de la începutul relației? Explicațiile vin pe mai multe paliere.
 În primul rând, când intrăm în relație există o perioadă de timp în care devenim mai toleranți, mai empatici, mai suportivi și selectăm ceea ce este pozitiv în partener și în relație. De aceea trebuie luat în calcul și faptul că nu partenerul s-a schimbat, ci chiar noi, fiindcă *luna de miere* a trecut și gândurile și sentimentele noastre au revenit pe făgașul realității și gradelor de acceptare și toleranță firești. Lăsând barierele jos și luând în calcul aspectele pozitive, vom ignoră sau fi extrem de înțelegătoare cu ceea ce nu cadrează cu portretul bărbatului care poate aduce fericirea.
În al doilea rând există ceea ce psihologii definesc drept atracție între tulburări de personalitate complementare. O femeie cu profil codependent poate fi atrasă de un bărbat cu profil narcisic. Cu o stimă de sine scăzută, dificultăți în a găsi resursele proprii și o teamă de abandon, aceste femei se simt atrase de bărbați care au o imagine de sine supraevaluată. Desigur, dacă femeia va aduce prejudicii imaginii bărbatului narcisic sau dacă va veni cu solicitări către cel care consideră că nu trebuie decât să primească de la ceilalți, va întâlni partea rănită și furioasă a narcisistului, capabil de adevărate tantrumuri.
 Nu în ultimul rând, alegem inconștient să retrăim situații conflictuale pentru o șansă de vindecare. Fugim de durere și facem alegeri spre a ne proteja. Dar cât de bine reușim să ne protejăm de modelul abuziv din trecut? Poate tatăl abuziv era alcoolic și nu avea realizări. Ne vom feri de aceste asocieri și vom alege un bărbat care nu se atinge de băutură și muncește de dimineață până seara. Dar curând vom observa aceleași atitudini rigide, furia și nemulțumirea pe care le-am experimentat și acasă. Fiindcă nu alegem altă tipologie, ci aceeași dar în capătul ei opus ca manifestări. E important de reținut că se introiecteaza atitudini și comportamente ale părinților și, în cazul celor care au asistat la violență domestică, asta înseamnă că îi purtam în noi, abuzatorul și abuzatul. Și, deși este greu de perceput ca și șansă, avem posibilitatea să oprim șirul de relații abuzive dacă conștientizăm că și victimele abuzului pot solicita ajutor și pot face în mod real ceva pentru ei înșiși și pentru relație, chiar dacă nu ei sunt abuzatori.
  • Dacă citești și te întrebi: ” Sunt sau nu într-o relație abuzivă?”, șanse sunt ca ceva din tine să se fi sesizat deja în privința unui astfel de pericol. Pericolul poate fi manifest dar neconstientizat, în relația cu partenerul, sau poate fi în istoricul tău de familie și de viață, și deci mocnește, se manifestă într-un anumit grad spre a fi conștientizat.
Totul pornește din relaționarea timpurie, din copilărie, atât pentru abuzat, cât și pentru abuzator. Și e important să ne întoarcem la acest trecut, pentru că această întoarcere nu vine doar cu durerea retrăirii, ci și cu posibilitatea de vindecare a durerii, și deci cu posibilitatea depășirii obstacolelor de astăzi.
  •  Fiindcă e un lucru cert că o cauză psihologică neadresata va produce efecte psihologice în continuare.
 De aceea concluziile studiului* privind starea de sănătate deteriorată a femeii, chiar și după ce și-a părăsit partenerul abuzator, face mult sens pentru mine. Fiindcă nu sunt doar repercusiuni ale unor violențe suportate de la un partener, ci sunt repercusiuni ale unui istoric întreg de violențe, răni care au rămas deschise dintotdeauna.
  •  În lipsa unei vindecări interioare, ele vor rămâne deschise în continuare. Ieșind din relație s-a obținut oprirea, nu vor apărea alte răni, dar cel puțin la fel de important este ce facem pentru vindecarea celor vechi.
Această intrare a fost publicată în Familie . Pune legătura în semnele de carte.

4 thoughts on “Sunt într-o relaţie abuzivă?

  • Te felicit pentru această iniţiativă, draga mea!
    Îmi doresc ca asta să fie o mână-ntinsă pentru femeile care nu au curajul să ridice privirea. Ştiu că sunt multe şi deşi nu am cunoscut violenţa (nici fizică, nici verbală) îmi pot imagina chinul prin care trec multe dintre femei şi mai ales copiii care asistă la asta.

    • Da, Potecuță! Pentru copii am facut această campanie în primul rând, dar şi pentru femei care suferă cumplit. Pe grup s-au strâns 54 de femei deja…fără să promovez grupul ori ceva. Imaginează-ți. Te pup.

  • Sa stii ca te felicit pentru aceasta campanie. Iti citesc postarile zilnic si desi nu ma fac vizibila pe aici sa stii ca apreciez foarte mult ceea ce ai reusesti sa faci! Succes cu campania! O sa dau share ai pe pagina mea sa afle cat mai multe mamici, poate cineva are o prietena, o colega care are nevoie.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: