Sustin invatatoarea fiului meu

Copilul meu nu mai este bebe. Nu mai e mic şi pufos, nu îmi mai vine să îl iau de fălcute şi să îl pup pană ce îmi obosesc şi buzele. Copilul este mare, este şcolar sau aproape şcolar?

Denis este elev la grupa zero la o şcoală din cartier, una dintre şcolile conduse de domnul director Vlad Marian. Când am mers să vizitez şcolile, să-l înscriu la una, chiar şi când i-am pus ghiozdanul în spinare pe 12 septembrie , nu am realizat că nu se va mai comporta ca un copil de grădinita, că va fi mai responsabil, că va trebui să înveţe mai mult şi să se joace mai puţin.

Pe doamna învăţătoare am ales-o noi şi cumva şi soarta. Îmi plac oamenii care ştiu să fie oameni. Îmi plac oamenii sinceri, dar mai ales, de când sunt mamă, îmi plac oamenii care îmi iubesc copiii.

Aşa este doamna învăţătoare Carmen Rusu. Nu ştiu cât de mult a apucat să îl iubească pe fiul meu, a trecut puţin timp de când a început şcoala, insă ştiu că timp de 5 ani de zile dansa va fi ca o mamă pentru fiul meu 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămană. Şi va fi o mamă bună, cu o responsabilitate imensă, cu o grijă mare, cu multe braţe pentru a cuprinde mulţi copii pentru că nu este mamă doar pentru fiul meu.

Atunci când am decis să particip la această campanie initiata de Lucia,  am stat de vorba cu fiul meu:

-Denis, uite există o campanie prin care mamele susţin învăţătorii copiilor.

-O susţii şi tu pe Doamna? (Mă roagă)

-Da,dar trebuie să îmi spui de ce ar trebui să fac asta.

-Pentru că e bună şi frumoasă şi desteaptă.

-De ce râzi? Dacă ne invată pe toţi nu inseamnă că este desteaptă?

-Ba da! Şi de ce o iubeşti tu pe Doamna?

-Pentru că îmi spune ,,isteţime” şi asta inseamnă că şi eu sunt deştept.

-Da. Vrei să te faci invătător?

-Nu, poliţist.

-Ce Îţi place cel mai mult la Doamna?

-Că ne lasă să ne jucăm şi că facem matematică.

– Şi ce nu Îţi place?

-Că se roagă de mine să mănanc, aşa cum faci si tu.

-Deci, scriem despre Doamna?

-Daaaa!!
Nu ştiu ce aş putea să scriu diferit de alte mămici, nu îmi place să periez oamenii, nu am de ce să fac asta mai ales atunci când este vorba de învăţătoarea fiului meu. Vreau să spun doar că DA, voi susţine omul care îmi invată copilul, nu numai matematică şi romană, ci şi cum să se comporte în societate;

Susţin omul care se roagă de fiul meu să îşi mănânce pachetul la scoală, omul căruia îi pasă dacă copiii noştri sunt bine,mai ales din punct de vedere emoţional;

Susţin învăţătorul care este om înainte de această meserie frumoasă şi pe care nu ştiu câţi părinti l-am întrebat cum este să fii cinci zile pe săptămană cu 20 de copii într-o clasă. Copiii, ca şi oamenii, sunt atât de diferiţi încât nu poţi înţelege cu adevărat acest lucru până ce nu începi să te loveşti de mici/mari probleme la scoală.

Sunt copii de la cei mai cuminţi până la cei mai energici. Despre unii aş putea spune chiar needucaţi şi îmi asum acest lucru pentru că din păcate langă astfel de copii trăieste şi al meu 4 ore, zilnic. Cu astfel de copii trebuie să lucreze un invătător, un profesor. Pe un astfel de copil nu îl poţi ţine sub control şi la final de zi se mai intamplă să fie câte o mamă nemultumită că fiul ei a fost împins sau jignit de un astfel de copil. Din păcate tot la invătător se ajunge, fără să gândim măcar o secundă că acesta nu are decât doi ochi, două mâini si două picioare.

Scriu şi şterg şi iarăsi scriu la acest articol de o săptămană. Nu aş vrea nici o secundă să laud, să judec, să mint, să mă înşel. Tocmai din acest motiv declar că este strict opinia mea despre învăţătoarea fiului meu. Da, aş vrea să îi fie învăţătoare şi profesor până la final, insă acest lucru nu este posibil şi îmi pare rău. Îmi pare rău pentru că sunt constientă că nu voi putea să spun acelaşi lucru despre fiecare profesor cu care va învaţa fiul meu. Sunt constientă că sunt învăţători plictisiţi, sătui pană peste cap de meseria pe care şi-au ales-o, învăţători care lovesc şi traumatizează copiii. Sunt conştientă şi de faptul că nu sunt o mamă perfectă şi nu caut învăţătorul perfect, însă caut să existe între mine şi învăţătorul copilului meu acea comunicare de care toată lumea are nevoie.

Fiul meu nu este acasă aşa cum este la şcoală. Dacă nu ar exista comunicare, nu aş şti ce şi cât poate, unde avem de lucrat, care materie îl atrage cel mai mult, unde este mai priceput.

Susţin învăţătoarea fiului meu pentru că îmi pasa. Îmi pasa de fiul meu, îmi păsa de educaţia tuturor copiilor din lume, de profesorii care au ales această meserie cu sufletul. Îmi pasa de viitor.

De ce este important sa sustii invatoarea|invatatorul copilului tau:

– pentru că nu este suficient să îi cumperi haine scumpe, să-i bagi bani în buzunar şi să-l trimiţi la şcoală
– pentru că atunci când tu te relaxezi sau nu, cineva , într-o clasă mică şi nu cea mai frumoasă, poate că nu ştie cum să-l facă pe copilul tău să fie atent la ore
– pentru că şi învăţătorul copilului tău are o viaţă şi probleme, însă vine la şcoală şi este obligat să vorbească frumos, să predea, să lucreze cu zeci de copii şi caractere. Pentru asta merită înţeles atunci când de pe hol auzi că se mai ridica tonul in clasă
– pentru că în mâinile învăţătorului stau noţiunile de bază ale copilului tău
– pentru că dincolo de această meserie, învăţătorul este om, un om ca şi ţine, care se implică, care pune suflet, care are o programă şcolară, care trebuie să respecte nişte reguli

Da, susţin învăţătoarea fiului meu şi pe măsură ce creşte cea mică,  voi încerca să fac cât mai multe, atât pentru clasă, cât şi pentru şcoala în care învaţă copilul meu pentru că eu cred în viitorul copiilor de azi şi adulţilor de mâine!

Voi cum susţineţi învăţătorii copiilor voştri?

11 comentarii

  1. Ce frumos! Multumesc. Campania nu este despre a lauda ci despre a aprecia efortul si de a veni cu soluții viabile și mă bucur sa văd tot mai mulți părinți care susțin învățătorii copiilor lor!

  2. Si eu o sustin pe invatatoarea fiului meu. Chiar daca pare un detaliu marunt, sa fii alaturi de copil nu inseamna doar joaca, inseamna sa te implici in toata lumea lui. Foarte frumos articolul. Felicitari pentru initiativa si mai ales pentru sustinerea doamnei invatatoare!

  3. Esti o persoana speciala si spun asta dupa ce am purtat cateva discutii cu tine Fetita mea este mica si nu stiu cum voi putea sa o impart cu o doamna educatoare sau invatatoare. cert este ca trebuie sa am o oarecare chimie cu ea pentru ca nu cred ca as putea sa colaborez cu o persoana mai putin profesionista, care nu stie sa fie mama la randul ei, care nu este o buna profesionista! Denis este un scump si se vede ca a imprumutat de la mama lui o exprimare si gandire frumoasa

  4. Frumos articol! Ma bucur ca sunt persoane care recunosc acest lucru, public! De obicei , public se fac doar acuzatii!
    Inca o data, multumiri pentru acest ,,pansament” al sufletului pentru orice cadru didactic.

Lasă un răspuns