More
    Mamici talentate Totul despre șezătoarea Urban Mind Cocktail - Interviu cu Elvira Tănăsescu

    Totul despre șezătoarea Urban Mind Cocktail – Interviu cu Elvira Tănăsescu

    Pe Elvira o știu de doi ani, v-am mai povestit despre ea, despre cât m-a ajutat să lucrez cu ea, câte frici mi-am învins și cât de aproape o simt de sufletul meu. De data asta am făcut ,,abstracție” de faptul că suntem prietene și ne-am întâlnit în scop profesional. Am vrut să aflați de la ea totul despre șezătoare și cred că mi-a ieșit de minune, pentru că Elvira a avut grijă să puncteze tot era important.
    Dacă mă întrebați pe mine, despre șezătoare am putea scrie un roman, pentru că ceea ce se întâmplă acolo trece dincolo de roman, dar pentru asta vă așteptăm acolo ca să vă convingeți.
    Elvira, îți mulțumesc pentru acest interviu și îți mulțumesc pentru treaba minunanată pe care o faci cu oamenii. Este atâta nevoie în lume de oameni…

    De unde ideea acestui proiect?

    Știi momentele acelea în care apare o liniște care îți cuprinde toată ființa? Acel moment în care simți că ai toată claritatea pe care ai căutat-o o viață-ntreagă, în care parcă te conectezi la ceva dincolo de ceea percepem în plan fizic? Ei bine, într-un astfel de moment, la care am ajuns după câteva luni în care fusesem destul de „zgomotoasă” pe interior și nu mai găseam sens parcă în nimic, a apărut senzația clară că avem un rol mai mare decât credem. Atunci am avut o viziune, eram în mijlocul unui grup de femei și, fix atunci am știut că e nevoie să mă deschid, să-mi spun povestea, să împărtășesc (vei vedea că este unul dintre cuvintele mele preferate și încurajez persoanele să „împărtășească”) din experiența mea, din informațiile mele. Nu pentru că aș fi eu superioară cuiva, mai deșteaptă, mai cu „moț”, cum se spune, nici pe departe. Ci tocmai pentru că, atunci când învățăm să împărtășim, ajutăm transformarea cuiva. Nu a cuiva anume, ci a acelei persoane care are nevoie și, din experiență, pot spune că acel ceva pe care îl exprimă, ajunge la acel cineva care are nevoie. Viziunea îmi transmitea că ne vindecăm emoțional unii pe alții. Dacă știm să ascultăm implicat, responsabil, cu răbdare și din inimă.

    După cât timp s-a materializat?

    Să o luăm cu începutul, pentru că, personal, consider că este important să spunem oamenilor și care a fost drumul până când s-a materializat. După această viziune din august 2016, pe care am trăit-o prin toți porii ființei mele, simțeam bucuria, simțeam recunoștința mea și a femeilor din viziune, m-am întrebat „OK, am viziunea, ce fac mai departe? De unde apuc firul?” Cum nu eram psiholog, am considerat că primul pas ar fi să abordez psihologi. Mi-am ieșit mult din zona de confort atunci și, din acel moment, aproape tot ceea ce a urmat, a reprezentat o altă ieșire din zona de confort, cumva o reacție în lanț, dacă vrei. Am contactat două specialiste în domeniu, prima m-a invitat la un proiect pe care îl avea în desfășurare și, deși părea extrem de interesant, mi-am dat seama că nu era ce căutam, așa că am luat legătura cu a doua. Cea din urmă mi-a spus că nu are astfel de grupuri. Am fost dezamăgită și mă gândeam dacă oare e benefic să cred într-o viziune. Dar o văzusem atât de clar cu ochiul minții, o simțisem atât de intens în corp, încât eram derutată. Apoi, printr-o conjunctură „întâmplătoare” și aici accentuez cât se poate de bine ghilimelele, pentru că am ajuns la concluzia că nimic nu este întâmplător (crede-mă, înainte chiar râdeam când auzeam că nu există coincidențe), am „bătut” și la a treia ușă, spunându-mi că dacă nici acum nu se întâmplă nimic, voi renunța. Era în vara anului 2017. Pentru claritate, repet faptul că eu îmi imaginam o colaborare alături de un psiholog. I-am trimis mesaj privat, exprimându-i ideea mea. A îmbrățișat ideea. Priveam cu uimire ecranul. Apoi a început să-mi pună întrebări care mă duceam către un plan, obiectiv concret. Apoi mi-a sugerat cursurile de NLP care aveau să înceapă la scurt timp. M-a cuprins o teamă de nedescris, atât din cauza tarifului, cât și din cauza timpului. Cursurile aveau să se desfășoare pe o perioadă de 10 luni, într-un week-end din lună. Lucrasem ca traducător liber profesionist, adică de acasă. Timp de 10 ani stătusem doar acasă, fiind traducător, mamă și soție. Pffff! Era momentul meu! Era momentul să-ndrăznesc să spun soțului. Am revenit la Laura-Maria Cojocaru să-i spun că este costisitor. Cumva, lucrurile s-au așezat până la urmă (mai ales că am dat pe undeva, nu mai știu cum și unde (știu doar că nu era horoscop, nu urmăresc horoscopul zilnic), de un mesaj care spunea „Dacă vi se ivesc în cale niște cursuri, acum este momentul să le urmați”. Două zile mai târziu, Laura a revenit cu mesaj că pot să achit în rate, mă rog, am găsit soluții și cumva, încurajată și de acel mesaj (mi-am propus mintal să încep să cred în astfel de „semne”, că poate au un rol, să le dau o șansă) mi-am spus că se vor ivi și banii cumva. În anul 2018 am terminat cursurile de NLP Practitioner, apoi în vara aceluiași an am urmat cursurile de consilier dezvoltare, pentru ca în toamnă să încep cursurile de NLP Master. Atunci, Laura mi-a propus să demarez proiectul și m-a anunțat că îmi pune sala la dispoziție și că pot să îl desfășor singură acum. Eram copleșită de cum se legau lucrurile. Parcă se legau și mai bine decât îmi imaginasem sau permisesem fricilor să mă blocheze. Astfel că, în ianuarie 2019 l-am demarat. Așadar, a durat un an și ceva de la idee la materializare, timp în care am învățat multe, dar mai ales răbdarea.

    De ce sezatoare și nu altfel?

    Pe mine, cuvântul „șezătoare” mă poartă către ceva tradițional, dar plin de căldură, către ceva familiar, dar totodată nou, către grup și armonie, dar și individualitate și, poate că cel mai important, mă poartă către acel verb despre care spuneam mai devreme, „a împărtăși”. În mod tradițional, din câte știu, la o șezătoare se spuneau povești și totodată se lucra ceva manual. Șezătoarea „mea” este o-mpletire între tradițional și modern (prin numele cu care am „botezat-o”, Urban MindCocktail), între a povesti despre noi, despre poveștile și experiențele noastre, despre a dărui și altora din înțelepciunea noastră, dar și despre a lucra, în mod metaforic, prin joacă și alte activități, cu noi înșine, devenind versiuni mai bune ale noastre, ajungând să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine și descoperind propriile resurse interioare care ne devin cei mai buni „aliați” pentru o viață transformată.

    Ce se întâmplă de fapt la șezătoare?

    Bună întrebare. Încă de când se desfășoară în plan fizic, spun cu fiecare ocazie că oricât aș descrie șezătoare în cuvinte, tot nu i-aș cuprinde esența. Este… un „acel ceva” pe care e bine să-l simți, să-l trăiești, tocmai pentru că fiecare șezătoare este diferită de alta. În plan concret, pot spune că vorbim despre ce transformări au mai avut loc de la o zi de marți la următoarea, ce am observat nou, ce am mai trăit unic și diferit, ce tipare de gândire am mai schimbat, ce s-a mai îmbunătățit în relația cu noi, cu copiii, cu familia, ca urmare a revelațiilor și conștientizărilor de la șezătoare. Apoi, facem exerciții și activități inspirate din NLP, fototerapie, jocuri distractive care nu doar că ne fac să ne simțim bine și să râdem, dar și ele au un folos, pentru că ne ajută să mai învățăm câte ceva despre noi. Mesajul meu este că încurajez persoanele să vină, să experimenteze, să simtă pentru ele ce facem acolo, mai ales că prima participare este cadou din partea mea.  <3

    Este un proiect dedicat exclusiv femeilor sau participă și bărbații?

    Exclusiv femeilor, cel puțin deocamdată și-ți voi explica și motivul meu. Am spus-o cu fiecare ocazie și voi continua să o spun. Noi, femeile, avem un rol extraordinar, aș îndrăzni să-l numesc chiar magic. Educăm atât de mult prin puterea exemplului, că nu știu dacă suntem perfect conștiente de acest lucru. În plus, personal consider că Dumnezeu, atunci când a decis ca femeia să fie și mamă, a înzestrat-o cu unul dintre cele mai frumoase daruri: iubirea necondiționată. Această iubire necondiționată nu poate fi atinsă dacă în noi rulează „programe” de gândire nebenefice, care ne-au fost transmise de la o generație la alta și care hrănesc egoul. Știi, îmi spunea cineva odată că ne naștem puri, nevirusați, cu această iubire necondiționată și un potențial imens, fără acele „programe” sau „tipare” de gândire cu care suntem „virusați” pe parcursul vieții și începem să dezvoltăm frica. Apoi, rolul nostru este, la un moment dat, să facem procesul invers: mai exact, să creăm noi „programe” care ne sunt benefice atât nouă, cât și celorlalți, pentru a ajunge din nou la esența aceea pură. Acest lucru este posibil vindecând copilul interior, pe care eu pun foarte mare accent la șezătoare, așa cum pun și pe a trăi „aici și acum”, adică să-nvățăm să trăim în prezent cât mai mult. Femeia, odată ce începe să vindece (spunem generic „vindecare emoțională”, deși, mai nou, eu o consider o aducere a informațiilor din subconștient pentru a fi înțelese, integrate, acceptate și apoi transformate) și revine la răbdare, înțelegere, acceptare a propriei persoane, se transformă în acel exemplu despre care vă spuneam, putând abia apoi să manifeste răbdare, înțelegere și acceptare și celor dragi. Prin urmare, așa cum se tratează pe ea, îi va trata și pe ceilalți. A, nu vreau să fiu înțeleasă greșit, nu neg rolul important al bărbatului, din contră, își construiesc împreună relații armonioase și echilibrate.

    Cu ce așteptări crezi că vin oamenii la șezătoare?

    Pot spune doar din ceea ce am auzit până acum de la persoanele care au venit, deoarece în rest, nu pot să știu eu dinainte cu ce așteptări vin la șezătoare. Mi-au fost exprimate cuvinte precum „din curiozitate/am fost curioasă să văd ce faceți voi aici, pentru că vedeam pozele faine pe Facebook” sau „să socializez/să-mi fac noi prietene/să cunosc persoane cu aceleași subiecte de interes” sau au fost cazuri în care au spus că nu au nicio așteptare, ci pur și simplu se vor lăsa purtate de ceea ce se petrece acolo. Ce pot să spun cu certitudine este faptul că am observat că noi, oamenii, simțim nevoia să vorbim și să fim ascultați cu adevărat. Simțim nevoia să ne exprimăm acele părți din noi pe care nu prea avem curajul să le exteriorizăm în viața de zi cu zi. Și mai pot spune un lucru cu certitudine, deși nu este o așteptare, ci este unul dintre feedbackurile mele preferate „îți mulțumesc pentru că, timp de două ore, am reușit să intru într-o altă lume și să mă deconectez complet de la lumea de afară”.

    Pe 9 noiembrie șezătoarea ajunge și la Arad. Va fi altfel?

    Într-adevăr, pe 9 noiembrie este primul eveniment care are loc în alt oraș. Am emoții? Cu siguranță, dar cum spuneam de la început, încă de când am început să „bat la prima ușă”, situațiile în care ies din zona de confort duc parcă dintr-una în alta”. Da, va fi oarecum altfel. În primul rând, fiind un eveniment doar pentru o zi și nu săptămânal ca în Craiova, l-am gândit să fie mai lung, tocmai ca persoanele care participă să aibă ocazia să simtă cu adevărat beneficiile a ceea ce se va întâmpla acolo. Aici simt să completez că beneficiile depinde de fiecare ce dorește să înțeleagă, să ia ce are nevoie și cât permite să primească și să conștientizeze. Activitățile vor fi în mare parte precum cele de la Craiova, dar oamenii, ca un tot, și energiile care se creează sunt ceea ce fac fiecare eveniment să fie altfel, până la urmă.

    Te-ai gândit să duci proiectul în mai multe orașe?

    Da, mai ales de când am demarat cu ieșirea la Arad. Să-ți mai spun că, după ce am avut acea viziune, am avut și altele apoi, în care mă vedeam mergând în alte orașe?  Am ajuns la concluzia că aceste viziuni sau visuri ne apar pentru că avem toate resursele să le ducem la îndeplinire. Mai departe depinde de noi să depistăm și să depășim convingerile limitative și fricile (și o spune un om care avea multe frici și încă se mai ivesc altele, dar la intensități și durate mai mici), care ne creează blocajele ce ne țin în așa-zisa zonă de confort.

    Știu că pregătirea ta continuă și în prezent urmezi cursuri NLP. Ne poți spune mai multe?

    Mi-a plăcut psihologia. Am făcut liceul în Anglia, unde am studiat atât materii academice și non-academice, printre care și psihologia. Apoi mă înscrisesem la facultate la secția de psihologie și actorie, tocmai pentru că mă fascinau mintea și ființa umană și cele două îmi părea că se îmbină foarte bine. Probabil pentru că știam încă de la acea vreme că în subconștient e stocată toată informația încă din copilărie și cunoșteam, la rândul meu, ce efecte și urmări avuseseră asupra abuzurile din copilăria mea. Nu am reușit să merg mai departe la facultate acolo, iar în țară am urmat o altă direcție, mai exact facultatea de traductologie până când am simțit că e momentul să fac altceva, așa cum explicam la început. Așa cum am mai spus, am urmat NLP Practitioner, apoi Master, iar în prezent urmez cursurile de NLP Trainer, care sunt deja la un alt nivel. Poate pentru că primele pasiuni și visuri nu mor niciodată, ci doar rămân ascunse prin cotloane prăfuite ale ființei noastre.

    Ce spun ceilalti despre sezatoare?

    Prietenii mă încurajează. Uite, întrebarea ta mă face să realizez câte persoane am în jur care-mi susțin proiectul. Participantele îmi spun de fiecare dată cât de benefică le este, observ și simt și eu transformarea lor, s-a creat deja o „minicomunitate” între noi, cu o conexiune foarte frumoasă, care nu poate fi descrisă în cuvinte, dar cu o deschidere extraordinară de a îmbrățișa (metaforic și energetic vorbind) persoane noi. Aproape fiecare persoană nouă a spus râzând „niciodată nu am vorbit atât de mult într-un grup de necunoscuți. De obicei sunt tăcută până mă obișnuiesc”. Pentru că ele simt susținerea nu doar a mea, ci a întregului grup. Iar la finalul fiecărei șezătoare, când privesc sclipirile din ochi și simt îmbrățișările de la final, citesc bucuria pe față, respir profund, cu recunoștință, pentru că îmi văd visul în mod real, concret și palpabil, iar bucuria lor este și bucuria mea. <3

    Un mesaj catre cei care doresc sa-și indrepte atentia catre dezvoltarea personala?

    Știu și înțeleg că este foarte multă teamă în noi, poate chiar la nivel conștient, dar îndrăznesc să spun că mai ales la nivel inconștient. Din experiență, spun că acele scuze pe care le rulăm aproape zi de zi, precum „nu am timp”, „încep de mâine/luna viitoare etc.”, „nu pot”, ”nu am suficientă informație”, ”sunt prea bătrăn/ă”, ”e prea târziu” etc. nu sunt altceva decât niște frici „mascate”. Așadar, dragilor, începeți să investiți timp în voi, apucați capătul firului de undeva, pentru că, apoi, firul vă va duce către ceva fantastic de frumos. Fiecare pas mic sau mare vă aduce bucurie, recunoștință, senzația de pot și mai mult. Este în regulă să simțim frici. Dar vrem să ne trăim toată viața doar în frică, doar în zona de confort? Sunteți bine cu voi? Sunteți bine cu jobul?

    Unde te gasim?

    Mă puteți găsi direct la șezătoare în fiecare marți seara pe Bd. Știrbei Vodă, nr. 7A, interfon 122, et. 3, camera 302B sau pe Facebook la

    https://www.facebook.com/MindCocktail.ro/

    sau pe grupul închis Șezătoare Urban MindCocktail

    https://www.facebook.com/groups/Sezatoare.MindCocktail/
    Pentru detalii despre mine, invit cititorii tăi să acceseze pagina Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă la

    https://www.inlpsi.ro/despre-noi/traineri-inlpsi sau la

    https://www.inlpsi.ro/parteneri/158-elvira-tanasescu
    . De asemenea, vorbesc despre șezătoare și într-un interviu acordat în cadrul emisiunii Conexiuni

    https://www.youtube.com/watch?v=1qEay5t8OS8
    , moment în care mi-am ieșit foarte mult din zona de confort în acest sens și a fost primul pas către acest gen de exprimare. Doresc, pe această cale, să îi mulțumesc încă o dată lui Neli Buzatu și Laurei Maria Cojocaru pentru oportunitățile pe care mi le-au oferit, dar și pentru toată susținerea, încurajarea și răbdarea pe care mi le-au dăruit. Și, nu în ultimul rând, îți mulțumesc și ție pentru acest interviu. <3

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    Tu ești lumina mea în întuneric

    În zilele în care îmi este bine și mă bucur ca un copil mic de tot ceea ce îmi trimite Dumnezeu prin oameni... Te...

    Totul despre șezătoarea Urban Mind Cocktail – Interviu cu Elvira Tănăsescu

    Pe Elvira o știu de doi ani, v-am mai povestit despre ea, despre cât m-a ajutat să lucrez cu ea, câte frici mi-am învins...

    ,, Copiii mei meritau o mamă mai bună” De la agonie la acceptare

    tăceți, vă implor tăceți că nu mai suport să vă aud! Țipam ca o femeie ținută în cămașa de forță!Adevărul este că mă strângea...

    Cea mai mare provocare: Întalnirea cu mine (constelații familiale)

    Dacă mi-ar fi spus cineva vreodată că eu știu prea puține lucruri despre mine aș fi fost în stare să-l fac nebun și să...