Tu ce crezi despre sotul tau?

Era o perioada din viata noastra mai delicata. Vorbeam la telefon. Ne organizam timpul, banii, prioritatile. Ne sfatuiam si ne incurajam. Ne iubeam in acel moment. Cel mai sincer, cel  mai devotat, cel mai mult. Am inchis si am inceput sa dau cu aspiratorul. Ma gandeam ca am prietene multe, ca am verisori, cumnate, matusi, unchi si o bunica. Ii iubesc si pe ei, imi sunt si ei alaturi.Sunt un om deschis, imi discut problemele cu prietenele fara sa pozez in victima sau femeie perfecta.

Cu toate astea, un sot, un om cu care imparti patul, farfuria de mancare si intreaga viata( sau cat o vrea soarta) , nu se poate compara cu nimeni si nimic. Nici macar cu parintii care ti-au dat viata, cu bunica pe care o iubesti cu toata fiinta, cu prietena careia ii esti loiala, cu verisoara care iti este mai mult decat o sora.

Sotul meu este cel care ma cunoaste cel mai bine in momentul de fata.

Sotului meu ii spun absolut toate secretele mele( asta nu inseamna deloc ca ii spun si ce a mancat vecina si cu cine isi inseala nu stiu care cunostinta barbatul) .

El stie cand ma doare ceva si stie care este leacul mai ceva ca bunica care m-a crescut. Cu el mananc din farfurie, impart viata, banii, fericirile si necazurile.

Cu el dorm in pat iar atunci cand nu o fac, imi lipseste.

Cu el iau cele mai importante decizii din viata mea, fara el niciodata. El ma stie in ipostaze in care nu m-a vazut nimeni. Si frumoasa si urata, si machiata si nemachiata, si cu cearcane si fara si ingeras si cu lucrurile trantite prin casa.

El ma stie dezbracata. De haine si de caracter. Imi stie partile frumoase si fiecare defect existent sau inventat de mintea mea.

El stie care este mancarea mea preferata si ca iubesc cafeaua.

El imi cunoaste viciile si incearca sa mi le controleze pentru ca lui ii pasa cel mai mult. El a inteles cel mai bine cum sunt eu. Si ma iubeste. Si atunci cand sunt fericita, si atunci cand plang, si atunci cand sunt impulsiva, si atunci cand ii vorbesc urat sau il alint.

El se supara cel mai tare pe mine, dar poate ca este singurul caruia ii trece cu adevarat supararea si isi continua viata langa mine ca si cum niciodata nu i-as fi gresit.

Cu sotul meu sunt EU, intotdeauna. Si curata si murdara si la probleme si la distractii,si acasa si pe strada.

De el nu imi este frica niciodata ca m-ar trada, ca mi-ar divulga secretele, ca mi-ar lua visele si sentimentele si ar fugi cu ele.

In el stau puterea si vointa mea de a merge mai departe indiferent de situatiile in care ma va pune viata. Eu nu sunt genul acela de femeie puternica care sta in spatele barbatului de succes, eu sunt femeia aceea firava, copila, uneori inocenta, dar care incearca sa mearga umar la umar cu sotul ei.

Nu ii datorez lui ceea ce sunt azi, probabil ca alta nu ar fi ascultat sfaturile lui, nu l-ar fi iubit atat de mult sau de putin, nu ar fi scris azi randuri pentru el.

Nici el nu imi datoreaza mie nimic. Nu este omul de azi datorita mie. Altul m-a avut si nu m-a iubit atat, nu m-a facut sa simt si nu mi-a citit randurile.

Ne avem si ne suntem, pur si simplu. Asta este farmecul unei relatii. Cand doi oameni se potrivesc, cand doua jumatati au construit bucatica cu bucatica un puzzle numit familie, cand pur si simplu orice ar fi ei stiu ca se au unul pe celalalt, nimeni nu datoreaza nimic, nimanui.

Sotul meu nu este cel mai bun om de pe pamant, nici cel fara de defecte, nici cu cele mai multe calitati, dar pentru faptul ca este al meu merita aceste randuri.

Femei, mereu spunem ca barbatii sunt niste copii mai mari si asa cum copiii nostri au nevoie sa stie ca ii iubim si le vom fi mereu alaturi, la fel au nevoie si copiii astia mai mari. Nu vreau sa imi spuneti ce inseamna barbatii vostri pentru voi, dar vreau sa imi spuneti dupa ce ati cugetat cinci minute, ce ati face fara ei. Eu fac des acest excercitiu si ma ajuta sa il iubesc si sa il pretuiesc mai mult.

Tu ce crezi despre sotul tau?

3 comentarii

  1. Rau cu rau,dar mai rau fara rau…un strain devenit parte din mine…un om oarecare devenit persoana cea mai importanta din viata mea,pentru care faptul ca ma simt bine si sunt sanatoasa,aduce un zambet mai mare si produce in ochii lui un licar mai puternic decat oricui altcuiva care in mod biologic s.ar numi familie!💋💋💋

  2. fiul meu spune despre mine că sunt păpușă. nu că am frumusețe de păpușă, ci că stau în vitrină precum o păpușă. *Tu, mami, oricum nu faci nimic în casa asta. În afară de a sta în pat și a scrie.* În acest timp, soțul meu este cel care rezolvă tot, se învârte pentru a mai observa unde și cum trebuie duse actele etc. cat am fost sg, am realizat eu toate lucrurile care țineau de acte, după ce am fost împreună pt că îi place să se ocupe de relația cu autoritățile, pentru că e bun la acte – toate i-au revenit lui. pentru că adoră să gătească, ghici ce-i mai aparține în întregime?
    eu spun că sigur există un soț cu calitățile lui, poate chiar mai mulți, dar cu îngăduința lui față de o soție care mai degrabă ar scrie un roman într-o zi, dar n-ar putea să vadă că sunt lucruri imprăștiate pe covor, sigur nu!
    cred că după toată copilăria mea cu dureri și violență, ceea ce trăiesc acum se poate numi revenirea la copilărie.. e cineva care are grijă serios de mine. și-acum mai e și copilul, căci e atât de mare încât mă scoate și el din încurcături.

Lasă un răspuns