Tu ești lumina mea în întuneric

În zilele în care îmi este bine și mă bucur ca un copil mic de tot ceea ce îmi trimite Dumnezeu prin oameni… Te simt atât de aproape, încât zámbetul și bucuria ta îmi sunt colorate pe retină.
Când mi-e dor… Te caut în fotografii și amintiri. Și mă uit la filmări. Alea în care râdeai și atunci când nu mai puteai.
Când mi-e frig, şi greu și nu mai pot…când mă sperie întunericul din mine și din lume, când aș plânge și n-am cui… Te chem, mumiță!
– dar ne vezi de acolo? Te-am întrebat ın vis
-da. Uneori ne arată ce faceți pe aici. ”

Și eu chiar cred că știi cum sunt, când râd și plâng, când nu mai pot de bucurie și durere. Eu chiar cred în tot ce a fost între noi și cred mult și în tot ce a rămas.
Eu chiar cred că n-ai plecat și n-o să pleci vreodată, atât timp cât ești in sufletul meu, în simțurile și ADN-ul meu.
Altfel nu aș fi rămas puternică în urma ta și nu aș fi știut sa iau viața așa cum vine.
Știi, uneori rătăcesc prin viață. Și mă împiedic. Cad. Ma lovesc. Doare. Atunci apari undeva în colțul sufletului meu și mă asculți, îmi vorbești,mă mângâi și înțelegi.
Nu am crezut niciodată în povești precum: oamenii nu mor, rămân vii atât timp cât trăiesc în sufletul nostru”. Nu am crezut până când a trebuit să aleg: te las să mori sau te păstrez ca pe o icoană în sufletul meu. Și am ales să te păstrez, să te iubesc și să îți vorbesc. De la suflet la suflet.
,, – e bine așa, mumiță? Ce să fac? Unde să mă mai duc? Te-am întrebat plângand noaptea trecută
– e bine cum știi tu, mamă! Și mi-ai șters lacrimile, chiar dacă fizic au ramas să ardă pe obrajii mei îmbâcsiți cu blush și fond de ten. Și palme de la viață…le-am cam cerut, e drept”

În zile ca astea respect alegerile celui ce a socotit așa și nu mai plâng de ciudă c-ai plecat. Mai plâng de dor și mai sterg o lacrimă, mai trece o zi din calendar și te mai povestesc lumii:
Bunica mea a fost o eroină.
Bunica mea a trăit demn și eu voi trăi la fel.
Bunica mea m-a învățat că viața pe pământ este o continuă școală, cu lecții prețioase, de la început până la ultima suflare.
Bunica este lumina mea atunci când întunericul mă strânge și mă doare.

Related Stories

Cele mai citite

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Garaje metalice

În Aprilie se împlinesc șase luni de când am permis și mașină. În sfârșit...

Te iubim, tati!

Pentru ca ne iubesti atat de mult incat nu exista moft pe care sa...

Ți-ai găsit sufletul pereche? Sau poate geamăn?Ești într-o relație...

Pe Andreea Croitoru o știu din online. M-a atras din prima energia ei și...

Pentru ca imi esti…

Pentru ca imi esti... Si soare si nor... Si liniste si pace... Si bine si...

Murim de acest virus nenorocit sau ne nenorocesc comercianții...

Mă simt ca și cum aș fi la școală și cer voie la doamna...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.