Unde te grabesti, nebunule?

-Mami, sa nu mai spui ca am opt ani!

-Dar ai aproape opt!

-Dar nu am! Am 7 ani si 8 luni!

-Ai dreptate, si mie imi par multi opt…

Si totusi…copilul meu are aproape opt ani! Opt! Azi a terminat grupa zero. Am fost la scoala cu amandoi copiii mei. Eu, o mama tanara chiar daca ma alint si spun ca am imbatranit dupa ce am facut treizeci. Daca nu as fi avut puiul mic in brate, as fi ramas cu ei in clasa. Cu cei mari. M-as fi pus pe jos cu ei si le-as fi citit povesti. As fi desenat un sotron in mijlocul clasei si ne-am fi zbenguit. La final I-as fi pupat pe frunti pe fiecare si le-as fi spus sa se bucure de vacanta asta, sa lase telefoanele si tabletele, sa isi ia trotinetele si bicicletele, sa nu se planga de juliturile de la role, sa isi cumpere multa creta si sa zburde prin curtile de la bunici ori prin spatele blocurilor. Sa miroase copilaria si sa o simta. Sa o guste caci este atat de dulce….

.Numa’ ieri n-am fost ca ei si azi ma vad departe.

Nu stiu cand am ajuns dintr-a intaia a opta si nici cum am trecut emotiile de la bac. Nu stiu cand m-am trezit casatorita si cum am semnat actele pentru divort. Nu stiu cum am ajuns azi femeie la treizeci cu doi copii. Nu stiu daca am curajul sa privesc in viitor caci parca maine ma trezesc bunica.

Te rog, mai stai, nebunule!

Unde te grabesti ca sa ne smulgi anii astia cu care nu ne vom mai intalni? Pe unde treci tu lasi urme si riduri si amintiri. Ne construiesti si zambete si lacrimi, ne aduci fericire si necaz. Ne lasi singuri si ne dai imbratisari, dar tu zbori si noi nu vrem.

Lasa-ne sa ne julim genunchii jucandu-ne langa copiii nostri, sa retraim momente pe care ni le-ai luat, sa ne amintim de amintirile cu care ne-ai lasat.

Nu te grabi, nu face repede adulti din omuletii astia care sorb fiecare picatura din viata cu pofta. Nu te grabi sa le arati ca viata are si pete de gri, lasa-i sa creada ca doar vremea este schimbatoare. Opreste-te putin, te rog, priveste in ochii mamelor care isi tin copiii in brate nu te grabi ca sa le vezi asteptand adultii in poarta. Nu zbura, noi nu avem graba. Noi construim amintiri si avem nevoie sa fii de partea noastra ca sa fie cat mai multe.

Si totusi…timpul zboara. Timpul nu este profesorul care te invoieste de la ora,nu este parintele care te saruta pe frunte dupa ce te-a certat, nu este prietenul care la nevoie te imbratiseaza. Timpul este ca oamenii pe care ii vezi pe strada… el iti da buna ziua si pleaca cu anii tai ce mai frumosi .

Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Întoarce-te la tine

Întoarce-te la fetița aia mică care își iubea fiecare părticică a corpului, se analiza...

Ce ai face dacă ai ști că mâine nu...

Am primit întrebarea asta pe email și m-a cutremurat. Apoi am înțeles de ce....

Panna cotta

Nota:  Încep prin a spune ca rețeta îmi aparține. Mai bine spus,este o rețeta...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Pentru ca imi esti…

Pentru ca imi esti... Si soare si nor... Si liniste si pace... Si bine si...

Categorii

Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.