More
    Mamici talentate Uneori obosesc atât de tare încât aș fugi singură în lume! Atunci...

    Uneori obosesc atât de tare încât aș fugi singură în lume! Atunci privesc spre mine!

    Ai pățit și tu, așa-i? Ți s-a întâmplat și ție să nu-ți mai intre nimeni în grații, să te deranjeze întrebările proprilor copii, să vrei să pui ciorba de perișoare soțului în cap sau măcar să arunci cu ceva invizibil după el? Așa fără motive! Doar pentru că nu ai ce face, doar pentru că ești femeie și unii spun că femeile se nasc crizate!

    Mda, ce să vezi! Nu esti singura! De fapt eu nu cunosc nicio femeie care să nu aiba perioade de oboseală cruntă, momente când ar da orice să se teleporteze pe cea mai îndepărtată insulă, unde să nu o găsească nimeni și nimic. Cunosc foarte multe femei care au trecut prin asta, în special femeile care lucrează de acasă, mamele care se află în concediul de creștere copil. Ah, prietenele mele și ale tale! Eu și cu tine! Îmi permit să spun că toate! Toate femeile uneori obosesc de nu mai pot! Și totuși toate mai putem! Și totuși atunci când vine vorba de casă, copii, soți mai putem de fiecare dată!

    Am adormit de multe ori fără să apuc să mănânc, dar niciodată fără să dau copiilor să mănânce!

    Am uitat multe zile să mă privesc în oglindă, dar ordinea în casă, spălatul vaselor și al hainelor, erau trecute în top pe lista de atribuții obligații.

    Eu n-aș fi ieșit cu zilele din casă, mereu aș fi găsit ceva mai bun de făcut. De ce să mă bucur de soarele care mă îmbrățișa cu atâta căldură? De ce să fi lăsat vântul ăla mișto dintr-o primăvară târzie să-mi fluture blând cârlionții? De ce să mă fi bucurat de cât de minunată este natura? De ce? Părea mai util să bâjbâi prin întuneric, şmotruind în timp ce mă văicăream toată!

    Azi lucrurile nu mai stau așa! Mai obosesc şi încă cum! Aș mai pleca! Oho, pune-mă la încercare că nu mă mai gândesc de două ori! Totuși până să se alinieze planetele și să-mi permit măcar o zi pe o insulă pustie (doar știți că nicio mamă nu ar rezista mai mult), privesc spre mine!

    Am învåțat să mă uit în ochii mei atunci când sunt obosită și nu mai găsesc energia de care am nevoie pentru a duce treburile la bun sfârsit! Mă uit în sufletul meu și mă întreb des: ce ai dori să fac pentru tine? Raspunsul vine instant: să te odihnești! Mai vin și altele, desigur!

    Nu mai sunt așa disperată după curățenie! Am înțeles și eu în final că nici eu și nici copiii mei nu suntem cu adevărat fericiți atunci când casa strălucește, ci atunci când ochii ne strălucesc și ne suntem pur și simplu, indiferent că suntem într-un hotel de lux, într-o casă curată sau lângă un rahat de câine, care este în trend prin parcurile noastre!

    Am învățat că orice treabă suportă amânare, dar treaba cu sufletul nu! Degeaba îmi îmbrățisez copiii după ce am strigat de zece mii de ori la ei să fie cuminți că eu am de stat în genunchi şi de curățat impecabil fiecare colț al casei. Degeaba mă mai iei în brațe după ce ani la rând mi-ai spus cât mă vezi de proastă!

    Ştii? Eu am învățat că atunci când sunt obosită am nevoie să-mi odihnesc de fapt sufletul! Și atunci îmi îndrept privirea spre mine! Uneori citesc. Alteori fac un exercițiu dintre cele pe care le-am învățat la șezătoare. Am scris aici despre asta. Sunt dăți în care pur și simplu umplu cada cu apă și mă arunc în ea.

    Atunci când îmi simt sufletul obosit iau o pauză și îl intreb: cine te-a supărat? Pe cine avem de iertat, de iubit, de îmbrățișat? De cele mai multe ori ajung tot la mine: pe tine copilule, femeie, mamă! Pe tine iartă-te că nu ai putut sau nu ai știut să faci mai mult! Îmbrățișează-te și mulțumește pentru minunile din viața ta, pentru că da, în viața ta există minuni, inclusiv faptul că acum ai casa vraiște și tu scrii relaxată unor mame ca tine este o minune! Iubește-te pentru cât de bună, frumoasă, minunată ești, pentru că ești! Pentru că meriți!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

    Citeste si:

    De ce nu vine moșu’?

    Nu știu voi, dar eu jur că am fost rea toată perioada asta. Adică am rămas fără puteri de multe ori în ceea ce...

    Dezbracă-te

    De tot. De haine. De zecile de măști pe care le-ai pus cu fiecare rană. Dă-ți jos rimelul. Scapă de tonele de fond de...

    Curățenia generală – o nebunie

    Deși am zugrăvit și am făcut curățenie generală acum 2 luni, uite că mi-am călcat cuvântul meu de casnică cu acte în regulă și...

    Ford România alături de copiii de la SF Mina

    A fost cel de-al treilea an în care am mers la copiii de la Sf Mina. Este primul an în care a fost mai...