Voi sunteti viata

Intr-o seara m-am plâns la mama mea ca cea mică nu sta fără mine. Cel mare, care își vedea de tableta lui, a scos pentru câteva secunde năsucul din minecraft și a spus clar și răspicat : ,,TU ești viața, se agata de tine ca sa trăiască! ”
Da, eu sunt viața, dragul meu! Sunt viața voastră, dar și voi a mea! Fără voi nu ar exista azi, nu  ar exista mâine, nu ar exista nimic, parcă nici trecut nu a existat înainte de voi. Viața mea, asta împlinită, cea pe care mi-o iubesc cu toată ființa a început cu voi, cu tine, apoi cu ea, cu amândoi.
Pe tine , fiul meu iubit, barbatelul vieții mele, te-am iubit prima oară. Din ziua în care ai deschis ochișorii și mă priveai fix, am înțeles cu adevărat ce înseamnă fericirea, ce înseamnă sa iubești cu toată ființa. Mai târziu, tot tu m-ai învățat să lupt și să fiu puternica, pentru ca da, tu ești viața, fiule și pentru copiii mei as merge desculță prin mărăcini pana la capătul pământului.
Tu ești omulețul care m-a învățat ca iubirea necondiționată este cea care îți dezvăluie sufletul cu adevărat.
Te iubesc cu toată ființa mea, așa cum doar pe sora ta o mai iubesc pe lumea asta!
Știu ca de când a apărut un omuleț mic în viata noastră ai uneori senzația ca ti-a luat locul sau ca o va face și asta pentru ca nu mai avem timp sa ne drăgălașim, ca nu te mai adorm în fiecare seara la pieptul meu așa cum am făcut timp de 7 ani, ca nu te mai iau de mânuță sa plecăm unde și când vrem, pentru ca acum în toate și tot este și ea iar tu ai nevoie și dor și sete de noi doi, însă te asigur ca este doar o perioadă de care vreau sa ne bucuram împreună, după care micul omuleț va fi mai înțelegător și ne va permite sa avem din nou momentele noastre, așa cum sunt doar intre o mamă și fiul ei.
Ai crescut atât de mult… Și am momente când realizez acest lucru, dar momente când nu îmi pasă cât ești de mare, câte lucruri poți sa faci singur, simt nevoia sa te iau în brațe și sa te plimb prin casa, sa te las sa faci dezordine, sa mănânci fără furculiță, sa faci lucruri pe care le fac copiii mai mici decât tine, pentru ca știu ca va veni o vreme când nu te vei mai accidenta de la alergatul prin casa ci poate încercând sa repari ceva.
Știu ca nu vei mai avea răni în coate de la joaca cu  copiii ci în suflet, cauzate de oamenii mari.
Știu, copilul meu ca intr-o zi te vei rușina sa te strig ,, hai la mami” și vei dori doar sa te anunț scurt la ce ora este cina.
Știu ca nu vei mai săruta obrajii mei ci buzele altei femei.
Știu ca nu o sa te mai văd în fiecare zi, dar ca te vei trezi în orice dimineață lângă o femeie.
Știu ca nu îmi vei mai împărtăși mie micile tale secrete, dar ca vei vorbi vrute și nevrute cu băieții la o bere.
Știu ca nu vei mai avea nevoie sa te conduc eu atunci când îți dorești să mergi undeva, dar ca vei conduce cu viteza mare spre o alta casa unde va fi familia ta.
Știu, sunt constienta de toate astea, însă eu mă bucur de tine acum, atât de mic cât ești în ochii mei, eu savurez acum fiecare te iubesc al tău pe care îl voi auzi tot mai rar, eu respir acum prin voi, pentru ca voi sunteți viața , mă agat de voi ca sa trăiesc!

 

56 de comentarii

  1. Exact la fel simt si eu pentru comorile mele. Mie Ante, cea mare, imi mai reproseaza ca nu mai am timp atat de mult si pentru ea, doar pentru ea. Acum, in tot este inclusa si Sofi…si uneori nu ii place acest lucru 🙁

  2. Trebuie sa fim lipiti de ei cat timp ne lasa. Pe urma, nu ne mai lasa nici sa ii pupam. Abia astept sa avem si noi copii.

  3. Tu ma faci sa plang, am refuzat sa ma gandesc asa departe 🙂 Incerc sa ma bucur cat mai mult de ei acum cat sunt micuti si sunt mai lipiciosi 🙂

  4. Copii sunt cel mai frumos dar dat de Dumnezeu. Eu am un singur copil mi-am dorit 2 dar acum am ajuns la concluzia ca e suficient unul .Vreau sa ii pot oferi totul lui si sa am grija de el asa cum trebuie.Nu ca de doi nu as putea insa cand sunt 2 pretentiile financiare sunt si ele duble…

  5. Ce frumos ai spus-o. Si eu am un baietel mic si sunt in dubii daca sa-i mai fac sau nu o surioara. Sunt atat de dragalasi cand sunt mici si te privesc cu ochisorii lor, ca si cum nu mai exista maine!

  6. Trebuie sa profiti la maxim acum de perioada asta, pana incep sa se rusineze cu tine. Toti facem asta, la gradinita tin minte ca nu trebuia sa vada nimeni ca te pupa mama . Era cea mai mare rusine :))

  7. Aș putea spune că fiul meu este cel care m-a menținut pe linia de plutire. Dacă nu ar fi fost el, cred că aș fi intrat într-o depresie groaznică. Mi-a dat Dumnezeu un copil extraordinar, vesel, cu replica la el, care mă scoate din cele mai adânci supărări. Cred că da, copilul meu este viață. 🙂

    1. Sa știi ca așa mi-am început blogul… sufeream cumplit de dorul fiului meu. Asta m-a ajutat mult, foarte mult. El și doar el era universul meu atunci, acum ambii copii Și soțul sunt tot ce am mai bun și mai frumos pe lume.

  8. În jurul meu, cât copilul a fost mic, nu am avut mămici și pentru că atunci când oamenii nu au o anumită calitate nu știu să aprecieze ceea ce li se întâmplă celorlalți nu mă luau în seamă dacă mă exteriorizam astfel. Așa că nu m-am deschis cu privire la aceste sentimente. E o binecuvântare să faci asta și să te înțeleagă oamenii din jur.

    1. Așa este. Pana sa îmi deschid acest blog nici eu nu mă exteriorizam în fata oamenilor. Acum reușesc și fata în fata fără nici o problema și este minunat sa poti sa spui oamenilor despre iubirile tale cele mai arzătoare.

  9. Foarte frumos articolul, doar o mama care isi iubeste puisorii poate scrie atat de frumos. Sunt sigura ca cu timpul cel mic va intelege ca ii iubesti pe amandoi la fel.

Lasă un răspuns