Vreau la munte

Nu ştiu unde, dar vreau fug de acasă. Nu, nu de tot asta mică este prima care bagă la abandon de familie, nu de dorul meu ci de foame. Citeam azi la Mirela Vaida, ştiţi are blog nou-nouţ, a fost în vacanţă cu cei doi copii şi soţul. Copilul ei este de aceeaşi vârstă cu fetiţa mea şi a călătorit. Şi nu, nu oriunde ci taman în Austria. Cred apucam fac doar bagajul şi răzgândeam văzând cum plânge domnişoara mea şi până în faţa blocului. Sensibilă, dar nu ca sa , ne înţelegem!

Bun, ideea este simt o nevoie acută de a evada. Nu, nu fără copii, degeaba aberez eu pleca fără ei căci vorba unei prietene, până seara fi înapoi cu lacrimile îngheţate pe obrăjorii mei necremuiti de foarte multe zile.

plecaaaaa, pleca. pleca, dar nu ştiu cum. As pleca la munte, nu vreau pe partie, nu vreau bunataturi, nu fac cheltuieli mari. M-as duce numai ca sa ma trezesc intr-o dimineata cu cafeaua la bot si sa ies pe terasa sa o savurez in timp ce scriu in capul meu sec, destept.  Si apoi, apoi as scrie repede pe blog si v-as face cu mana de la munte. V-as pune si poze, jur!

Nu sperati, nu ma duc, dar am o poza de anul trecut! Mi-am promis nu mai părăsesc niciodată oraşul Craiova până în primăvarăvara. Ultima oară când am fost plecaţi nu am făcut decât ne blestemăm zilele pentru cea mică a plâns întruna, iar cel mare a profitat de atenţia noastră către EA şi a dat frâu liber imaginaţiei, aşa a stat numai prin dulap, mai se machiase cu varasa, în fine, nu a fost bine.

Eu pleca şi fără ei, drept va spun. Şi când spun fără ei refer şi la soţul din dotare, însă nu ştiu cum fac doar două blocuri mai la vale reuşi şi nu cunosc pe nimeni.

Ce voiam va întreb? A, mai este mult până la primăvară? Şi aşa acum este atât de frig încât mi-e ruşine ies cumpăr şi o pâine de la magazinul de lângă scară. Ce munte? Am glumit. Nici nu îmi doresc. Nu îmi trebuie mie nici odihnă, nici zăpadă, nici relaxare.

Acum m- apucă de curăţenie, dar bine m-a salvat SF ION. Norocoasă sunt câteodată, chiar şi când nu merg la munte.

Hai, LA MULŢI ANI, IONILOR ŞI IOANELOR!

PS: Voi unde plecaţi? Sau unde aţi fost? Nu mi-ar fi ciuda, întreb şi eu aşa pentru conversaţie.

Această prezentare necesită JavaScript.

Articolul precedentConcurs pentru mame
Articolul următorSau poate nu vrei la zăpadă
Ralucahttps://www.cocktaildeviata.com/
Sunt Raluca Bădiță, am 32 de ani, doi copii, un blog și un business în Forever. Aici găsești bucăți din sufletul meu, vei plânge și vei râde deopotrivă, dar nu vei mai plecă, îți promit! Am aruncat cu praf magic peste fiecare articol și-am strâns lângă mine oameni care să-mi rămână o viață. Casa sufletului meu este mare. Rămâi de vrei, brațele-mi sunt calde! Pentru colaborări sau un pahar de vorba mă găsești pe email ralucabadita@yahoo.com

Related Stories

Cele mai citite

Chiar e despre tine? Răspunsuri la multe întrebări pe...

Atunci când am decis să deschid acest blog am știut ce va fi, care...

Garaje metalice

În Aprilie se împlinesc șase luni de când am permis și mașină. În sfârșit...

La mulți ani, eroina mea!

Poate n-am stiut sa arat câtă dragoste îți port...  Poate nu am avut brațele la...

Prăjitură franțuzească

Foietajul -aluat franțuzesc Ingrediente: – 500g făină – 15g drojdie uscată (2 pliculețe standard) – 100g zahăr –...

Despre cum m-am iubit cu seful meu

Eram angajata lui Ăhă! Am făcut-o și pe asta la viața mea. M-am îndrăgostit de...

Cum mi-am dat seama că sunt însărcinată

Multe femei, aș spune chiar majoritatea, își dau seama că sunt însărcinate înainte de...

Categorii

Comments

    • Hai,Cristina,imagineaza-ti numai: sa te trezesti cu cafeaua la pat, sa ai o priveliste frumoasa din camera de hotel si cu laptopul in brateee. Pff. Cele mai frumoase articole ar iesi. ???te pup

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.