Ziua asta nu o voi uita niciodata

Mai e putin…atat de putin incat nici nu realizez cat de aproape sunt de ziua in care voi strange in brate.

Stiti despre visul meu. Stiti ca imi doream sa ajung la ei, la copiii nimanui.

Pe 4 August ii voi imbratisa! E ziua la care ma gandesc cu emotie, o emotie pe care putini o inteleg si despre care nu vreau sa vorbesc mai mult decat atat: ,, Da, am emotii. Sunt omul emotiilor. Ma atinge fiecare nedreptate de pe lumea asta, fiecare copil abandonat, fiecare om bolnav. Ma ating astea dureroase si ma ating si alea frumoase. Ma implic cu tot sufletul in tot ceea ce fac si nu astept nici laude, nici aplauze si nici sa fiu inteleasa”.

Prin urmare, e normal ca pe 4 August sa am emotii. Merg la niste copii pe care nu ii cunosc, dar pe care simt sa ii imbratisez. Nu fac asta cu oricine. Nici copiii prietenilor nu ii imbratisez prea des.

Merg la niste copii carora nu stiu ce sa le spun despre viata asta si nici nu stiu daca ar vrea sa afle ceea ce se intampla dincolo de peretii si dincolo de curtea in care ei o duc pe a lor.

Merg la copiii pe care nu ii cunosc  si imi vine sa plang, sa strig ca e nedrept si pentru care ma rog sa le fie viata mai buna intr-o zi. Cum o sa pot sa ma prefac ca nu mi-e mila? Scopul meu este sa ii distrez, sa ii fac sa se simta bine, sa petreaca timp cu mine, cea care ma cred vindecatoare de suflete ranite.

Cu toate astea sunt fericita! Sunt fericita pentru ca mi s-au alaturat atatia oameni atunci cand am povestit despre acest vis, oameni carora le multumesc din suflet si promit sa nu ma opresc aici. Promit sa fac din visul meu un obicei si sa merg mai des la acesti copii. Promit sa le raman alaturi si sa tin legatura cu ei. Promit ca, intr-un fel, vor face parte din viata mea de acum!

Dragii mei, va multumesc ca v-ati alaturat, ca ati pus mana de la mana, ca ati trimis colete si bani si ca m-ati incurajat ca ziua de 4 August sa fie ziua in care eu voi imbratisa copiii nimanui. Imi doresc ca in fiecare an pe 4 August sa merg la ei! Sa fie ziua noastra! A mea si a lor. Pentru ca ziua asta eu nu o voi uita niciodata!

Si daca nu va fi 4 August, va fi oricum o zi din fiecare an in care ii voi vizita.

Multumesc fetelor care sunt langa mine si care au rapit din timpul lor pentru a face posibila aceasta intalnire.

Multumesc, Sonia pentru ca ai avut incredere in mine si ca m-ai indrumat catre ei!

 

 

2 thoughts on “Ziua asta nu o voi uita niciodata

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: