Ziua asta nu o voi uita niciodata

Mai e putin…atat de putin incat nici nu realizez cat de aproape sunt de ziua in care voi strange in brate. Stiti despre visul meu. Stiti ca imi doream sa ajung la ei, la copiii nimanui. Pe 4 August ii voi imbratisa! E ziua la care ma gandesc cu emotie, o emotie pe care putini o inteleg si despre care nu vreau sa vorbesc mai mult decat atat: ,, Da, am emotii. Sunt omul emotiilor. Ma atinge fiecare nedreptate de pe lumea asta, fiecare copil abandonat, fiecare om bolnav. Ma ating astea dureroase si ma ating si alea frumoase. Ma […]

Continue Reading

Iubirea prin ochii fetitei la 11 ani

Sunt afara cu Bianca. Denis a plecat iar la tatal lui. Asa face vara. Se plimba des de la unul la celalalt, dupa bunul plac. Cu noi este o pustoaica adorabila de 11 ani. A trecut un baiat pe langa noi: -Uite, el a fost primul meu prieten! -Ai avut si tu primul prieten? Deja? -Daaaa -Ce inseamna pentru tine prieten? – Adica ne distram impreuna, facem glume, ne amuzam. Am mai avut unu’ . Doar o zi. A fost ceva asa… – De ce doar o zi? – S-a suparat ca imi placea de altu’ si lui de mine! […]

Continue Reading

Craiova, orasul sufletului meu

Am crescut undeva la tara, intr-o comuna din Mehedinti. Copilaria langa familia si copiii de pe ulita a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea. Pe atunci nu visam sa traiesc la oras, chiar daca eram singurul copil de pe ulita care a invatat la tara pana si in liceu. Candva ma rusinam cu asta, acum este o mandrie pentru mine, cand am inteles ca pentru oameni nu este important ce scoala ai terminat, ci cu ce ai ramas din cei sapte ani de acasa. Traiesc aici de patru ani si nu am apucat sa vizitez nici un sfert […]

Continue Reading

Părinți adoptivi de gemene

Ieri vorbeam despre copiii abandonati. Şi nu doar ieri. Am mai scris si aici despre visul meu de a ajunge la ei. Mai este puțin, doar puțin şi îi voi îmbrățişa. Sunt sigură că nu o să mă pot opri din a merge la ei măcar o dată pe an. Pe de altă parte ceea ce fac eu este un gest mărunt, care păleşte in fața celor ce fac totul. Din punctul meu de vedere unii dintre cei mai frumoşi părinți de pe acest pământ sunt părinții adoptivi. Azi un interviu scurt si la obiect, dar emoționat cu parinți adoptivi […]

Continue Reading

Fă-mă să zâmbesc

-Hai să facem ceva pentru copiii nimănui. Tu ai mai făcut! Tu ştii de unde să pornim pe acest drum! Vreau să îmbratişez copiii fără părinți! -Am văzut articolul tău, dar mă umflase plânsul şi… – Şi nu ai zis nimic? Am scris in urmă cu puțin timp despre un vis al meu pe care mi-am promis că mi-l voi indeplini intr-o zi. Azi mi-am adus aminte ca Sonia a ajutat multi copii si  că o ştiu pregătită oricând să sară in ajutor aşa că am vorbit si impreună am  decis: Vom merge la căminul de copii Sf Mina din […]

Continue Reading

Am născut prin cezariană şi nu îmi pare rău

După ore multe de travaliu cu asistente care sforăiau la propriu lângă mine în noaptea aceea când fiul meu se hotărâse să vină pe lume primul lucru pe care l-am facut atunci când am vazut-o pe doamna doctor  care imi urmarise sarcina a fost să-i spun: tăiați-mă! Da, am nascut prin cezariană si nu imi pare rău! Poate că in final aş fi născut natural după incă atatea ore de travaliu, poate că nu. Cu sigurantă am ales corect pentru mine si fiul meu. Si nu, nu regret. Nu regret că tăietura mea este pe burtă şi nu acolo unde […]

Continue Reading